¹Hear this, all ye people; give ear, all ye inhabitants of the world:

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

²Both low and high, rich and poor, together.

²mici şi mari, bogaţi şi săraci!

³My mouth shall speak of wisdom; and the meditation of my heart shall be of understanding.

³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

⁴I will incline mine ear to a parable: I will open my dark saying upon the harp.

⁴Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

⁵Wherefore should I fear in the days of evil, when the iniquity of my heels shall compass me about?

⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

⁶They that trust in their wealth, and boast themselves in the multitude of their riches;

⁶Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁷None of them can by any means redeem his brother, nor give to God a ransom for him:

⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

⁸(For the redemption of their soul is precious, and it ceaseth for ever:)

⁸Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

⁹That he should still live for ever, and not see corruption.

⁹Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

¹⁰For he seeth that wise men die, likewise the fool and the brutish person perish, and leave their wealth to others.

¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

¹¹Their inward thought is, that their houses shall continue for ever, and their dwelling places to all generations; they call their lands after their own names.

¹¹Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

¹²Nevertheless man being in honour abideth not: he is like the beasts that perish.

¹²Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

¹³This their way is their folly: yet their posterity approve their sayings. Selah.

¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

¹⁴Like sheep they are laid in the grave; death shall feed on them; and the upright shall have dominion over them in the morning; and their beauty shall consume in the grave from their dwelling.

¹⁴Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

¹⁵But God will redeem my soul from the power of the grave: for he shall receive me. Selah.

¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

¹⁶Be not thou afraid when one is made rich, when the glory of his house is increased;

¹⁶Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

¹⁷For when he dieth he shall carry nothing away: his glory shall not descend after him.

¹⁷căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

¹⁸Though while he lived he blessed his soul: and men will praise thee, when thou doest well to thyself.

¹⁸Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

¹⁹He shall go to the generation of his fathers; they shall never see light.

¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

²⁰Man that is in honour, and understandeth not, is like the beasts that perish.

²⁰Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.