¹Mia spirito senfortigxis, miaj tagoj mallongigxis, Tomboj estas antaux mi.

¹Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

²Mokado min cxirkauxas; En aflikto pro tio restas mia okulo.

²Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

³Estu Vi mem mia garantianto antaux Vi; Alie kiu donos la manon pro mi?

³Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

⁴CXar ilian koron Vi kovris kontraux prudento; Tial Vi ne donos al ili triumfon.

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

⁵Se iu fanfaronas antaux siaj amikoj pri sia parto, La okuloj de liaj infanoj konsumigxos.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁶Li faris min proverbo por la popoloj; Kaj mi farigxis homo, al kiu oni kracxas en la vizagxon.

⁶M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

⁷Mia okulo mallumigxis de cxagreno, Kaj cxiuj miaj membroj farigxis kiel ombro.

⁷Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

⁸La justuloj eksentos teruron pro tio, Kaj la senkulpulo ekscitigxos kontraux la hipokritulo.

⁸Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁹Tamen la virtulo forte konservos sian vojon, Kaj la purmanulo pli firmigxos.

⁹Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

¹⁰Kaj kiom ajn vi cxiuj revenos, Mi ne trovos inter vi sagxulon.

¹⁰Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹¹Miaj tagoj forpasis, pereis miaj intencoj, Kiujn havis mia koro.

¹¹Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

¹²La nokton ili volas fari tago, La lumon alproksimigi al la mallumo.

¹²Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

¹³Se mi atendas, tamen SXeol estas mia domo, En la mallumo estas pretigita mia lito.

¹³Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

¹⁴Al la kavo mi diras:Vi estas mia patro; La vermojn mi nomas mia patrino kaj mia fratino.

¹⁴cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁵Kion mi devas atendi? Kiu atentos mian esperon?

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁶En la profundon de SXeol gxi malsupreniros, Ni ambaux kune kusxos en la polvo.

¹⁶Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``