¹Ijob respondis kaj diris:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²GXis kiam vi afliktados mian animon Kaj turmentados min per paroloj?

²,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

³Jen jam dek fojojn vi malhonoras min; Vi ne hontas premi min.

³Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

⁴Se mi efektive eraris, Mia eraro restos cxe mi.

⁴Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

⁵Se efektive vi volas montri vin pli grandaj ol mi, Kaj vi riprocxas al mi hontindajxon,

⁵Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

⁶Tiam sciu, ke Dio faris al mi maljustajxon, Kaj cxirkauxis min per Sia reto.

⁶Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

⁷Jen mi krias pri maljusteco, sed mi ne ricevas respondon; Mi vokas, sed mi ne ricevas jugxon.

⁷Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

⁸Mian vojon Li baris, ke mi ne povas transiri, Kaj sur mian irejon Li metis mallumon.

⁸Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

⁹Mian honoron Li detiris de mi, Kaj deprenis la kronon de mia kapo.

⁹M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

¹⁰Li disbatis min cxirkauxe tiel, ke mi pereas; Mian esperon Li elsxiris kiel arbon.

¹⁰m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

¹¹Ekflamis kontraux mi Lia kolero, Kaj Li rigardas min kiel Lian malamikon.

¹¹S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

¹²Kune venis Liaj tacxmentoj, kaj ebenigis kontraux mi sian vojon Kaj starigxis siegxe cxirkaux mia tendo.

¹²Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

¹³Miajn fratojn Li malproksimigis de mi, Kaj miaj konatoj forfremdigxis de mi.

¹³A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

¹⁴Miaj parencoj fortirigxis, Kaj miaj konantoj forgesis min.

¹⁴Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

¹⁵La logxantoj de mia domo kaj miaj servistinoj rigardas min kiel fremdulon; En iliaj okuloj mi farigxis aligentulo.

¹⁵Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

¹⁶Mian sklavon mi vokas, kaj li ne respondas; Per mia busxo mi devas petegi lin.

¹⁶Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

¹⁷Mia spiro farigxis abomenata por mia edzino, Kaj mia petado por la filoj de mia ventro.

¹⁷Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

¹⁸Ecx la malgrandaj infanoj malestimas min; Kiam mi levigxas, ili parolas kontraux mi.

¹⁸Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

¹⁹Abomenas min cxiuj miaj intimuloj; Kaj tiuj, kiujn mi amis, turnis sin kontraux mi.

¹⁹Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

²⁰Kun mia hauxto kaj kun mia karno kunkreskis miaj ostoj, Mi restis nur kun hauxto sur miaj dentoj.

²⁰Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

²¹Kompatu min, kompatu min, miaj amikoj; CXar la mano de Dio frapis min.

²¹Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

²²Kial vi persekutas min, kiel Dio, Kaj ne povas satigxi de mia karno?

²²Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

²³Ho, se miaj vortoj estus enskribitaj, Ho, se ili estus gravuritaj en libro,

²³Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

²⁴Per fera skribilo kun plumbo, Gravuritaj por eterne sur roko!

²⁴aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

²⁵Sed mi scias, ke mia Liberigonto vivas, Kaj fine Li levigxos super la polvo.

²⁵Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

²⁶Kaj post kiam mia hauxto estos tiel detruita Kaj mi estos senkorpa, mi vidos Dion;

²⁶Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

²⁷Lin vidos mi, kaj miaj okuloj vidos, ne fremdaj; Pri tio sopiregas mia interno en mia brusto.

²⁷Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

²⁸Se vi diros:Kiel ni lin persekutu, Kaj ni trovu kontraux li la radikon de la afero,

²⁸Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

²⁹Tiam timu glavon; CXar furioza estas la glavo kontraux malbonagoj, Por ke vi sciu, ke ekzistas jugxo.

²⁹Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``