¹Kaj plue Ijob parolis siajn sentencojn, kaj diris:

¹Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

²Ho, se estus al mi tiel, kiel en la antauxaj monatoj, Kiel en la tempo, kiam Dio min gardis;

²,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

³Kiam Lia lumilo lumis super mia kapo; Kaj sub Lia lumo mi povis iri en mallumo;

³cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

⁴Kiel estis al mi en la tagoj de mia juneco, Kiam la sxirmado de Dio estis super mia tendo;

⁴Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

⁵Kiam la Plejpotenculo estis ankoraux kun mi, Kaj cxirkaux mi estis miaj infanoj;

⁵cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

⁶Kiam miaj pasxoj lavigxadis en butero, Kaj la roko versxadis al mi fluojn da oleo!

⁶cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

⁷Kiam mi eliris el la pordego al la urbo Kaj arangxis al mi sidon sur la placo,

⁷Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁸Vidis min junuloj kaj kasxis sin, Kaj maljunuloj levigxis kaj staris;

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

⁹Eminentuloj cxesis paroli Kaj metis la manon sur sian busxon;

⁹Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

¹⁰La vocxo de altranguloj sin kasxis, Kaj ilia lango algluigxis al ilia palato.

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

¹¹Kiam orelo auxdis, gxi nomis min felicxa; Kiam okulo vidis, gxi gloris min;

¹¹Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹²CXar mi savadis kriantan malricxulon, Kaj orfon, kiu ne havis helpanton.

¹²Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

¹³Beno de pereanto venadis sur min, Kaj la koro de vidvino estis gxojigata de mi.

¹³Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁴Virteco estis mia vesto, Kaj mia justeco vestis min kiel mantelo kaj kapornamo.

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

¹⁵Mi estis okuloj por la blindulo, Kaj piedoj por la lamulo;

¹⁵Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

¹⁶Mi estis patro por la malricxuloj, Kaj jugxan aferon de homoj nekonataj mi esploradis;

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

¹⁷Mi rompadis la makzelojn al maljustulo, Kaj el liaj dentoj mi elsxiradis la kaptitajxon.

¹⁷Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹⁸Kaj mi pensis:En mia nesto mi mortos, Kaj grandnombraj kiel sablo estos miaj tagoj;

¹⁸Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁹Mia radiko estas malkovrita por la akvo, Kaj roso noktas sur miaj brancxoj.

¹⁹Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

²⁰Mia gloro estas cxiam nova, Kaj mia pafarko cxiam refortigxas en mia mano.

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

²¹Oni auxskultadis min kaj atendadis, Kaj silentadis, kiam mi donadis konsilojn.

²¹Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

²²Post miaj vortoj oni ne plu parolis; Kaj miaj vortoj gutadis sur ilin.

²²După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²³Oni atendadis min kiel la pluvon, Kaj malfermadis sian busxon, kiel por malfrua pluvo.

²³Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

²⁴Se mi iam ridis al ili, ili ne kredis tion; Kaj la lumo de mia vizagxo ne falis.

²⁴Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁵Kiam mi iris al ili, mi sidis sur la cxefa loko; Mi logxis kiel regxo inter tacxmentoj, Kiel konsolanto de funebruloj.

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.