¹Sed nun ridas pri mi homoj pli junaj ol mi, Kies patrojn mi ne volus starigi kun la hundoj de miaj sxafaroj;

¹Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

²Kies forto de la manoj estis senbezona por mi, Kaj kiuj ne povis atingi maljunecon;

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

³Kiuj pro malricxeco kaj malsato solece kuris En la dezerton mizeran kaj senvivan;

³Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

⁴Kiuj elsxiras atriplon apud la arbetajxoj, Kaj kies pano estas la radiko de genisto.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

⁵El meze de la homoj oni elpelas ilin; Oni krias sur ilin, kiel sur sxteliston;

⁵Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

⁶En terfendoj cxe la valoj ili logxas, En truoj de la tero kaj de rokoj;

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

⁷Inter la arbetajxoj ili krias, Sub la kardoj ili kolektigxas;

⁷Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

⁸Kiel infanoj de sentauxguloj kaj sennomuloj, Ili estas elpelitaj el la lando.

⁸Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

⁹Kaj nun mi farigxis objekto de ilia mokokanto, Mi farigxis por ili objekto de babilado.

⁹Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

¹⁰Ili abomenas min, malproksimigxas de mi, Ne timas kracxi sur mian vizagxon.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

¹¹Li malligis mian sxnuron kaj turmentas min, Kaj ili forjxetis antaux mi la bridon.

¹¹Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

¹²Dekstre buboj starigxis, kaj pusxas miajn piedojn; Ili ebenigis kontraux mi siajn pereigajn vojojn;

¹²Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

¹³Ili disfosis mian vojon, facile pereigas min, Ne bezonante helpanton;

¹³Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹⁴Ili venas kiel tra largxa brecxo, JXetas sin tumulte.

¹⁴Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¹⁵Teruroj turnis sin kontraux min, Forpelis mian majeston kiel vento; Kiel nubo foriris mia felicxo.

¹⁵Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁶Kaj nun elversxigxas mia animo; Kaptis min tagoj de mizero.

¹⁶Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

¹⁷En la nokto miaj ostoj traborigxas en mi, Kaj miaj mordetantoj ne dormas.

¹⁷Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

¹⁸Kun granda malfacileco demetigxas mia vesto; Premas min la rando de mia cxemizo.

¹⁸De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

¹⁹Oni komparas min kun koto; Mi similigxis al polvo kaj cindro.

¹⁹Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

²⁰Mi krias al Vi, sed Vi ne respondas al mi; Mi staras, ke Vi atentu min.

²⁰Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

²¹Vi farigxis kruelulo por mi; Per la forto de Via mano Vi montras al mi Vian malamon.

²¹Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

²²Vi levis min en la venton, Lasis min kaj neniigis min en la ventego.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

²³Mi scias, ke Vi transdonos min al la morto, En la kunvenejon de cxio vivanta.

²³Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

²⁴Sed cxu oni povas ne deziri eltiri manon, Kaj krii en sia malfelicxo?

²⁴Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁵CXu mi ne ploris pri tiu, kiu havis malfelicxan tempon? CXu mia animo ne afliktigxis pri malricxulo?

²⁵Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁶Mi atendis bonon, sed venis malbono; Mi esperis lumon, sed venis mallumo.

²⁶Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

²⁷Miaj internajxoj bolas kaj ne cxesas; Atakis min tempo de mizero.

²⁷Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

²⁸Mi estas nigra, sed ne de la suno; Mi levigxas en la komunumo kaj krias.

²⁸Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

²⁹Mi farigxis frato al la sxakaloj Kaj kamarado al la strutoj.

²⁹Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

³⁰Mia hauxto nigrigxis sur mi, Kaj miaj ostoj sekigxis de varmego.

³⁰Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

³¹Mia harpo farigxis plendilo, Kaj mia fluto farigxis vocxo de plorantoj.

³¹Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.