¹Mia filo! atentu mian sagxon; Al mia prudento klinu vian orelon,

¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

²Por ke vi konservu prudenton Kaj via busxo tenu scion.

²ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

³CXar la busxo de malcxastulino elversxas mielon, Kaj sxia gorgxo estas pli glata ol oleo.

³Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

⁴Sed sxia sekvajxo estas maldolcxa kiel absinto, Akra kiel ambauxtrancxa glavo.

⁴dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

⁵SXiaj piedoj iras malsupren al la morto; SXiaj pasxoj atingas SXeolon.

⁵Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

⁶SXi ne iras rekte laux la vojo de vivo; SXiaj pasxoj sxanceligxas, sed tion sxi ne scias.

⁶Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

⁷Kaj nun, infanoj, auxskultu min, Kaj ne forklinigxu de la vortoj de mia busxo.

⁷Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

⁸Malproksimigu de sxi vian vojon, Kaj ne proksimigxu al la pordo de sxia domo,

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

⁹Por ke vi ne fordonu al aliaj vian honoron Kaj viajn jarojn al la kruelulo,

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

¹⁰Por ke fremduloj ne satigxu de via havo, Kaj viaj laboroj ne estu en fremda domo,

¹⁰ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

¹¹GXis vi gxemos en la fino, Kiam konsumigxos via karno kaj via korpo,

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

¹²Kaj vi diros:Ho, kiel mi malamis instruon, Kaj mia koro malsxatis moraligon!

¹²şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

¹³Kaj mi ne auxskultis la vocxon de miaj instruantoj, Kaj mi ne klinis mian orelon al miaj lernigantoj.

¹³Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

¹⁴Mi estis preskaux en cxia malbono Meze de kunveno kaj societo.

¹⁴Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

¹⁵Trinku akvon el via cisterno, Kaj fluantan el via puto.

¹⁵Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¹⁶Viaj fontoj disfluu eksteren, Akvaj torentoj en la stratojn.

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

¹⁷Ili apartenu al vi sola, Sed ne al aliaj kun vi.

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

¹⁸Via fonto estu benata; Kaj havu gxojon de la edzino de via juneco.

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

¹⁹SXi estas cxarma kiel cervino, Kaj aminda kiel ibeksino; SXiaj karesoj gxuigu vin en cxiu tempo, SXia amo cxiam donu al vi plezuron.

¹⁹Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

²⁰Kaj kial, mia filo, vi volas sercxi al vi plezuron cxe fremda virino Kaj enbrakigi ne apartenantan al vi?

²⁰Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

²¹CXar antaux la okuloj de la Eternulo estas la vojoj de homo, Kaj cxiujn liajn irojn Li pripensas.

²¹Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

²²Liaj propraj malbonfaroj enkaptos la malpiulon, Kaj la sxnuroj de lia peko lin tenos.

²²Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

²³Li mortos pro manko de eduko; Kaj la multo de lia senprudenteco lin devojigos.

²³El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.