1Und sie kamen ans andere Ufer des Meeres in die Landschaft der Gadarener.
1Li Jesús ut eb lix tzolom que'cuulac aran jun pac'al li palau sa' xch'och'eb laj Gadara.
2Und als er aus dem Schiffe gestiegen war, lief ihm alsbald aus den Gräbern ein Mensch mit einem unreinen Geist entgegen,
2Ut nak qui-el li Jesús sa' li jucub, sa' junpât quichal jun li cuînk chi c'uluc re. Quichal chak sa' li na'ajej bar neque'muke' cui' li camenak. Li cuînk a'an cuan mâus aj musik'ej riq'uin.
3der seine Wohnung in den Gräbern hatte. Und niemand konnte ihn binden, auch nicht mit Ketten;
3Junes sa' li na'ajej bar neque'muke' cui' li camenak nacuan. Mâ ani naru nabac'oc re chi moco riq'uin cadena naru neque'xbac'.
4denn schon oft war er mit Fußfesseln und Ketten gebunden worden, aber die Ketten wurden von ihm zerrissen und die Fußfesseln zerrieben; und niemand vermochte ihn zu bändigen.
4Nabal sut neque'xyal xbac'bal li rok ruk' riq'uin cadena. Abanan sa' junpât naxt'upi li cadena. Ut mâ ani naru natûlanobresin re li cuînk a'an.
5Und er war allezeit, Tag und Nacht, in den Gräbern und auf den Bergen, schrie und schlug sich selbst mit Steinen.
5Chi k'ek chi cutan naxbeni rib sa' xbêneb li tzûl ut sa' xyânkeb li muklebâl camenak. Junelic yô chixjapbal re ut naxyoq'ui rib riq'uin k'esnal pec.
6Als er aber Jesus von ferne sah, lief er und warf sich vor ihm nieder,
6Toj najt ajcui' cuan chak li Jesús nak qui-ile' xban li cuînk. Li cuînk cô sa' ânil ut coxcuik'ib rib chiru li Jesús.
7schrie mit lauter Stimme und sprach: Jesus, du Sohn Gottes, des Höchsten, was habe ich mit dir zu schaffen? Ich beschwöre dich bei Gott, daß du mich nicht peinigest!
7Quixjap re chixyebal: -¿C'a'ru tâcuaj cuiq'uin, at Jesús? Lâat Ralalat li nimajcual Dios. Sa' xc'aba' li Kâcua' Dios, nintz'âma châcuu nak minârahobtesi, chan re.
8Denn er sprach zu ihm: Fahre aus, du unreiner Geist, aus dem Menschen!
8Quixye chi jo'can xban nak ac yô li Jesús chixyebal re li mâus aj musik'ej: -Elen riq'uin li cuînk a'in, at mâus aj musik'ej.-
9Und er fragte ihn: Wie heißest du? Und er antwortete und sprach: Legion heiße ich; denn wir sind viele!
9Tojo'nak li Jesús quixpatz' re: -¿Ani âc'aba'?- -Cuakib mil inc'aba' xban nak nabalo, chan nak quichak'oc.
10Und er bat ihn sehr, sie nicht aus dem Lande zu verweisen.
10Ut nabal sut quixtz'âma chiru li Jesús nak inc'a' târisiheb li mâus aj musik'ej chi junaj cua sa' li na'ajej a'an.
11Es war aber dort an den Bergen eine große Herde Schweine zur Weide.
11Aran cuanqueb jun tûb li âk yôqueb chi ichajibc chiru li tzûl.
12Und die Dämonen baten ihn und sprachen: Schicke uns in die Schweine, damit wir in sie fahren!
12Eb li mâus aj musik'ej que'xtz'âma chiru li Jesús nak tixtaklaheb riq'uineb li âk. -Choâtakla riq'uineb li âk. Choâcanab chi oc riq'uineb, chanqueb.
13Und alsbald erlaubte es ihnen Jesus. Und die unreinen Geister fuhren aus und fuhren in die Schweine. Und die Herde stürzte sich den Abhang hinunter in das Meer (ihrer waren etwa zweitausend), und sie ertranken im Meer.
13Ut li Jesús quixcanabeb chi xic. Que'el li mâus aj musik'ej riq'uin li cuînk. Coxe'ocak riq'uineb li âk. Ut li âk que'oc chi âlinac ut que'xrum chak rib sa' xbên ûl ut toj sa' li palau coxe'nak. Cuanqueb na cuib mil chi âk que'oso' sa' li palau.
14Die Hirten aber flohen und verkündigten es in der Stadt und auf dem Lande. Und sie gingen hinaus zu sehen, was da geschehen war.
14Eb laj ilol âk que'xucuac ut que'êlelic ut coxe'xye resil sa' li tenamit jo' ajcui' sa' li c'alebâl. Ut nabaleb li tenamit que'côeb chirilbal li c'a'ru quic'ulman.
15Und sie kommen zu Jesus und sehen den Besessenen, der die Legion gehabt hatte, dasitzen, bekleidet und vernünftig; und sie fürchteten sich.
15Que'cuulac cuan cui' li Jesús ut que'ril li cuînk li qui-isîc nabal chi mâus aj musik'ej riq'uin. C'ojc'o aran nak coxe'xtau. Tikto chic ut tuktu chic xjolom. Riq'uin rilbal a'an que'oc xxiuheb li tenamit.
16Und die es gesehen hatten, erzählten ihnen, wie es mit dem Besessenen zugegangen war, und das von den Schweinen.
16Ut eb li que'iloc re, que'xserak'i reheb li tenamit chanru qui-ux re li cuînk li quicuan mâus aj musik'ej riq'uin, jo' ajcui' li c'a'ru que'xc'ul li âk.
17Da fingen sie an, ihn zu bitten, er möge aus ihren Grenzen weichen.
17Ut que'xtz'âma chiru li Jesús nak tâêlk sa' lix tenamiteb.
18Und als er in das Schiff trat, bat ihn der besessen Gewesene, daß er bei ihm bleiben dürfe.
18Ut nak qui-oc cui'chic li Jesús sa' li jucub, li cuînk li qui-isîc mâus aj musik'ej riq'uin quixtz'âma chiru li Jesús nak tâxic chirix.
19Aber Jesus ließ es ihm nicht zu, sondern sprach zu ihm: Gehe in dein Haus, zu den Deinen, und verkündige ihnen, wie Großes der Herr an dir getan und wie er sich deiner erbarmt hat!
19A'ut li Jesús inc'a' quiraj nak tâxic chirix. Quixye re li cuînk: -Ayu sa' lâ cuochoch ut tâserak'i reheb lâ cuech'alal li usilal xinbânu âcue. Tâye reheb chanru nak xcuuxtâna âcuu, chan re li cuînk.
20Und er ging hin und fing an im Gebiet der Zehn-Städte zu verkündigen, wie Großes Jesus an ihm getan habe; und jedermann verwunderte sich.
20Jo'can nak cô li cuînk sa' eb li tenamit xcuênt Decápolis. Qui-oc chixyebal reheb chixjunil li nînki usilal quixbânu li Jesús re. Ut chixjunileb li tenamit quilaje'sach xch'ôl chirabinquil li c'a'ru quixye.
21Und als Jesus im Schiffe wieder ans jenseitige Ufer hinübergefahren war, versammelte sich viel Volk bei ihm; und er war am Meer.
21Qui-oc cui'chic li Jesús sa' li jucub ut quisuk'i cui'chic jun pac'al li palau rochbeneb lix tzolom. Mâ ca'ch'in li tenamit coxe'xch'utub rib riq'uin chire li palau.
22Da kam einer der Obersten der Synagoge, namens Jairus; und als er ihn erblickte, warf er sich ihm zu Füßen,
22Ut quichal jun li cuînk aj Jairo xc'aba'. A'an xcomoneb li neque'taklan sa' li cab li neque'xch'utub cui' ribeb laj judío. Nak quiril li Jesús, quixcuik'ib rib chiru.
23bat ihn sehr und sprach: Mein Töchterlein liegt in den letzten Zügen; ich bitte dich, komm und lege ihr die Hände auf, daß sie gesund werde und am Leben bleibe!
23Ut chi anchal xch'ôl quixtz'âma chiru li Jesús ut quixye re: -At Kâcua', k'axal nim xyajel lin ch'ina rabin. Câmc re. Bânu usilal, tatxic sa' cuochoch. Toxâq'ue lâ cuuk' sa' xbên re nak tâq'uirâk ut inc'a' tâcâmk, chan re li Jesús.
24Und er ging mit ihm; und es folgte ihm viel Volk nach, und sie drängten ihn.
24Ut li Jesús cô chirix laj Jairo ut nabaleb li tenamit que'tâken re. Xban xq'uial li tenamit yôqueb chixtiquisinquil ribeb.
25Und es war eine Frau, die hatte zwölf Jahre den Blutfluß,
25Sa' xyânkeb cuan jun li ixk cablaju chihab xticlajic xyajel. Junelic yô lix yajel li ixk a'an ut inc'a' chic natz'ap lix quiq'uel.
26und hatte viel erlitten von vielen Ärzten und all ihr Gut aufgewendet, ohne daß es ihr geholfen hätte, es war vielmehr noch schlimmer mit ihr geworden.
26Quixq'ue rib chi banec' riq'uin nabaleb aj banonel ut nabal li raylal quixc'ul. Abanan mâ jok'e que'xban. Ca'aj cui' quixsach chixjunil li c'a'ru cuan re, re xtojbaleb. Ut mâc'a' qui-oc cui'. Nimânc ban chic naxbânu lix yajel.
27Als sie nun von Jesus hörte, kam sie unter dem Volke von hinten herzu und rührte sein Kleid an.
27Quirabi resil nak li Jesús yô chixq'uirtesinquileb li yaj. Riq'uin a'an qui-oc chixtâkenquil li Jesús rochbeneb li q'uila tenamit. Ut quijiloc chixc'atk re nak tixch'e' li rak'.
28Denn sie sprach: Wenn ich nur seine Kleider anrühre, so ist mir geholfen!
28-Usta ca'aj cui' li rak' tinch'e', riq'uin a'an tinq'uirâk, chan li ixk sa' xch'ôl.
29Und alsbald vertrocknete der Quell ihres Blutes, und sie merkte es am Leibe, daß sie von der Plage geheilt war.
29Ut nak quixch'e' li rak' sa' junpât quiq'uira, ut quitz'ap lix quiq'uel. Ut li ixk quirec'a nak mâc'a' chic xyajel.
30Jesus aber, der an sich selbst bemerkt hatte, daß eine Kraft von ihm ausgegangen war, wandte sich alsbald unter dem Volke um und sprach: Wer hat meine Kleider angerührt?
30Ut li Jesús quixnau nak cuan li quiq'uira xban lix cuanquil. Quixsuk'isi rib sa' xyânkeb li q'uila tenamit ut quixpatz' reheb: -¿Ani xch'e'oc re li cuak'? chan reheb.
31Da sprachen seine Jünger zu ihm: Du siehst, wie das Volk dich drängt, und sprichst: Wer hat mich angerührt?
31Eb lix tzolom que'chak'oc ut que'xye re: -At Kâcua', lâat nacacuil chanru nak yôqueb chixtiquisinquil ribeb li q'uila tenamit châcuix. ¿C'a'ut nak nacapatz' ani xch'e'oc re lâ cuak'? chanqueb.
32Und er sah sich um nach der, die das getan hatte.
32Ut li Jesús quixsuk'isi rib chirilbal ani xch'e'oc re li rak'.
33Aber die Frau kam mit Furcht und Zittern, weil sie wußte, was an ihr geschehen war, kam und warf sich vor ihm nieder und sagte ihm die ganze Wahrheit.
33Li ixk naxnau nak ac xq'uira. Nasicsot xban xxiu. Colxcuik'ib rib chiru li Jesús ut quixye lix yâlal re.
34Er aber sprach zu ihr: Tochter, dein Glaube hat dir geholfen! Gehe hin im Frieden und sei von deiner Plage gesund!
34Li Jesús quixye re: -Kana', xban nak xapâb nak cuan incuanquil châq'uirtesinquil, jo'can nak xatq'uira. Ayu chi sa sa' âch'ôl ut chi mâc'a' chic âraylal, chan.
35Während er noch redete, kommen etliche von den Leuten des Obersten der Synagoge und sprechen: Deine Tochter ist gestorben, was bemühst du den Meister noch?
35Nak toj yô chi âtinac li Jesús, que'chal lix comoneb laj Jairo sa' rochoch chixyebal re, -Xcam lâ rabin. ¿C'a' chic ru aj e nak tâch'i'ch'i'i laj tzolonel? chanqueb.
36Sobald aber Jesus dies Wort hörte, sprach er zum Obersten der Synagoge: Fürchte dich nicht, glaube nur!
36Nak quirabi li Jesús li c'a'ru yôqueb chixyebal re laj Jairo, quixye re: -Matc'oxlac. Ca'aj cui' tâpâb nak tâq'uirâk lâ rabin, chan.
37Und er ließ niemand mitgehen als Petrus und Jakobus und Johannes, den Bruder des Jakobus.
37Ut inc'a' quiraj nak li tenamit te'xic chirix. Ca'aj cui' laj Pedro ut laj Jacobo ut laj Juan, li rîtz'in laj Jacobo, quixc'ameb chirix.
38Und er kommt in das Haus des Obersten der Synagoge und sieht das Getümmel und wie arg sie weinten und heulten.
38Nak que'cuulac sa' rochoch laj Jairo, li Jesús quiril nak yôqueb chixpokokinquil ribeb ut japjôqueb re chi yâbac.
39Und er geht hinein und spricht zu ihnen: Was macht ihr für ein Getümmel und weint? Das Kind ist nicht gestorben, sondern es schläft.
39Qui-oc sa' cab riq'uineb ut quixye reheb: -¿C'a'ut nak yôquex chixpokokinquil êrib? ¿C'a'ut nak yôquex chi yâbac? Li xka'al moco xcam ta. Cuârc yô, chan li Jesús reheb.
40Und sie verlachten ihn. Er aber, nachdem er alle hinausgewiesen, nahm mit sich des Kindes Vater und Mutter und die, welche bei ihm waren, und ging hinein, wo das Kind lag.
40Eb a'an que'oc chixse'enquil li c'a'ru quixye, ut li Jesús quirisiheb chirix cab. Ca'aj cui' lix na' ut lix yucua' ut eb li oxib chi xtzolom que'oc rochben li Jesús bar cuan cui' li camenak.
41Und er ergriff des Kindes Hand und sprach zu ihm: Talita kumi, das heißt übersetzt: Mägdlein, ich sage dir, stehe auf!
41Quixchap chi ruk' li camenak ut quixye re sa' li râtinobâl: -Talita, cumi, chan. Li âtin a'an naraj naxye, "At ch'ina xka'al, lâin tinyehok âcue cuaclin".
42Und alsbald stand das Mägdlein auf und wandelte; es war nämlich zwölf Jahre alt. Und sie entsetzten sich sehr.
42Sa' junpât quicuacli li xka'al ut quibêc. Li xka'al a'an cablaju chihab cuan re. Ut eb li cuanqueb aran quilaje'sach xch'ôl chirilbal li c'a'ru quixbânu li Jesús.A'ut li Jesús quixchak'rabiheb chi us nak mâ ani aj e te'xye li c'a'ru quic'ulman. Ut quixye reheb nak te'xq'ue chi cua'ac li xka'al.
43Und er gebot ihnen ernstlich, daß es niemand erfahren dürfe, und befahl, man solle ihr zu essen geben.
43A'ut li Jesús quixchak'rabiheb chi us nak mâ ani aj e te'xye li c'a'ru quic'ulman. Ut quixye reheb nak te'xq'ue chi cua'ac li xka'al.