¹Und Hiob antwortete und sprach:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Dergleichen habe ich oft gehört; ihr seid allzumal leidige Tröster.

²,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

³Haben die geistreichen Worte ein Ende? Oder was reizt dich zu antworten?

³Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

⁴Auch ich könnte reden wie ihr, befände sich nur eure Seele an meiner Statt; da wollte ich Reden halten gegen euch und den Kopf schütteln über euch!

⁴Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

⁵Ich wollte euch stärken mit meinem Munde und mit dem Trost meiner Lippen lindern euren Schmerz!

⁵v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

⁶Wenn ich rede, so wird mein Schmerz nicht gelindert, unterlasse ich es aber, was geht mir dann ab?

⁶Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

⁷Doch jetzt hat Er mich erschöpft. Du hast all meinen Hausstand verwüstet

⁷Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

⁸und hast mich zusammenschrumpfen lassen; zum Zeugen ist das geworden, und meine Magerkeit antwortet gegen mich.

⁸M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

⁹Sein Zorn hat mich zerrissen und verfolgt; er knirscht mit den Zähnen über mich, mein Feind blickt mich mit scharfem Auge an.

⁹Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

¹⁰Sie haben ihr Maul gegen mich aufgesperrt, unter Schimpfreden schlagen sie mich auf meine Backen, sie rüsten sich allesamt wider mich.

¹⁰Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

¹¹Gott hat mich den Buben preisgegeben und den Händen der Gottlosen überliefert.

¹¹Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

¹²Sorglos war ich; da hat er mich überfallen, er hat mich beim Nacken ergriffen und zerschmettert und mich zu seiner Zielscheibe aufgestellt.

¹²Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

¹³Seine Schützen haben mich umringt, er hat meine Nieren durchbohrt ohne Erbarmen und meine Galle auf die Erde ausgeschüttet.

¹³Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

¹⁴Er hat mir eine Wunde um die andere zugefügt, ist gegen mich angelaufen wie ein Held.

¹⁴mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

¹⁵Ich habe einen Sack um meine Haut genäht und mein Horn in den Staub gesenkt.

¹⁵Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

¹⁶Mein Angesicht ist gerötet vom Weinen, und auf meinen Augenlidern liegt Todesschatten

¹⁶Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

¹⁷dafür, daß kein Unrecht an meinen Händen klebt und mein Gebet lauter ist!

¹⁷Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁸O Erde, decke mein Blut nicht zu, und mein Geschrei komme nicht zur Ruhe!

¹⁸Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

¹⁹Aber auch jetzt noch, siehe, ist mein Zeuge im Himmel und mein Verteidiger in der Höhe!

¹⁹Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

²⁰Meine Freunde spotten meiner; aber mein Auge tränt zu Gott,

²⁰Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

²¹daß er dem Manne Recht schaffe vor Gott und entscheide zwischen dem Menschen und seinem Nächsten.

²¹să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

²²Denn meine Jahre sind gezählt, und auf dem Pfad, den ich nun wandle, komme ich nicht mehr zurück.

²²Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.