¹Mein Geist ist verstört, meine Tage laufen ab, Gräber warten meiner.

¹Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

²Treibt man nicht Gespött mit mir und muß nicht mein Auge auf ihren bittren Mienen weilen?

²Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

³Setze doch einen ein, verbürge dich selbst für mich! Wer sollte sonst mir in die Hand geloben?

³Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

⁴Du hast ihre Herzen der Einsicht verschlossen, darum wirst du sie nicht obsiegen lassen.

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

⁵Wer Freunde der Plünderung preisgibt, dessen Kinder werden sich schämen müssen.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁶Man stellt mich den Leuten zum Sprichwort hin, und ich muß sein wie einer, dem man ins Angesicht speit.

⁶M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

⁷Mein Augenlicht erlischt vor Gram, und alle meine Glieder sind wie ein Schatten.

⁷Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

⁸Die Gerechten entsetzen sich darüber, und der Unschuldige ist über den Ruchlosen aufgebracht.

⁸Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁹Aber der Gerechte hält fest an seinem Wege, und wer reine Hände hat, dessen Kraft nimmt zu.

⁹Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

¹⁰Ihr dagegen, kehrt nur alle wieder um und gehet heim , ich finde doch keinen Weisen unter euch.

¹⁰Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹¹Meine Tage sind dahin; meine Pläne, die mein Herz besessen hat, sind abgeschnitten.

¹¹Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

¹²Die Nacht machen sie zum Tag; das Licht sei nahe, nicht die Finsternis!

¹²Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

¹³da ich doch erwarte, daß der Scheol meine Wohnung wird und ich mein Lager in der Finsternis aufschlagen muß;

¹³Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

¹⁴da ich zur Grube sagen muß: Du bist mein Vater! und zu den Würmern: Ihr seid meine Mutter und meine Schwestern!

¹⁴cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁵Wo ist da noch Hoffnung für mich, und wer wird meine Hoffnung verwirklicht sehen?

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁶Zu des Scheols Pforten fährt sie hinab, wenn einmal alles miteinander im Staube ruht!

¹⁶Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``