¹Darauf antwortete Hiob und sprach:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Hört, hört, was ich zu sagen habe; das soll der Trost sein, den ihr mir gewährt!

²,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

³Erlaubet mir, daß ich rede; und wenn ich gesprochen habe, mögt ihr spotten!

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

⁴Richte ich meine Klage an einen Menschen? Und warum sollte ich nicht ungeduldig sein?

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

⁵Wendet euch zu mir und erstaunet und leget die Hand auf den Mund!

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

⁶Ja, wenn ich daran denke, so erschrecke ich, und Zittern erfaßt meinen Leib.

⁶Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Warum leben denn die Gottlosen, werden alt, groß und stark?

⁷Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

⁸Ihr Same ist beständig vor ihnen, und ihre Sprößlinge wachsen vor ihren Augen um sie her.

⁸Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

⁹Ihre Häuser sind in Frieden, ohne Furcht; die Rute Gottes schlägt sie nicht.

⁹În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

¹⁰Ihr Ochse bespringt, und nicht umsonst; ihre Kühe kalben und sind nicht unfruchtbar.

¹⁰Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹¹Ihre Buben lassen sie ausziehen wie eine Schafherde, und ihre Kinder hüpfen herum.

¹¹Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

¹²Sie singen laut zur Pauke und Harfe und sind fröhlich beim Klang der Schalmei.

¹²Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

¹³Sie verbringen in Wohlfahrt ihre Tage und fahren in einem Augenblick ins Totenreich hinab.

¹³Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

¹⁴Und doch sprechen sie zu Gott: «Hebe dich weg von uns; der Erkenntnis deiner Wege fragen wir nichts nach!

¹⁴Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¹⁵Was sollten wir dem Allmächtigen dienen, und was nützt es uns, ihn anzurufen?»

¹⁵Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁶Und doch steht ihr Glück nicht in ihrer Hand; darum sei der Rat der Gottlosen fern von mir!

¹⁶Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁷Wie oft erlischt die Leuchte der Gottlosen und ereilt sie ihr Schicksal? Teilt Er ihnen Schmerzen zu in seinem Zorn?

¹⁷dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¹⁸Werden sie wie Stroh vor dem Wind und wie Spreu, die der Sturm entführt?

¹⁸să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁹Spart Gott sein Unglück für seine Kinder auf? Ihm selbst sollte er vergelten, so daß er es weiß!

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰Seine eigenen Augen sollen sein Verderben sehen, und den Zorn des Allmächtigen soll er selbst trinken!

²⁰el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

²¹Denn was für Freude wird er an seiner Nachkommenschaft haben, wenn die Zahl seiner Monde abgeschnitten ist?

²¹Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

²²Kann man Gott Erkenntnis lehren, da er doch die Himmlischen richtet?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

²³Der eine stirbt im Vollbesitz seines Glücks, vollkommen ruhig und sorglos;

²³Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

²⁴seine Tröge fließen über von Milch, und das Mark seiner Gebeine wird getränkt.

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

²⁵Der andere aber stirbt mit betrübter Seele und hat nie Gutes geschmeckt:

²⁵Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶Gemeinsam liegen sie im Staube, und Gewürm bedeckt sie beide.

²⁶şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

²⁷Seht, ich kenne eure Gedanken und die Anschläge, mit denen ihr mir Unrecht tut.

²⁷Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Denn ihr denkt: Wo ist das Haus des Tyrannen hingekommen? Und wo ist das Zelt, darin die Gottlosen wohnten?

²⁸Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

²⁹Habt ihr euch nicht bei denen erkundigt, die des Weges zogen? Und könnt ihr ihre Zeichen nicht anerkennen,

²⁹Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

³⁰daß der Böse am Tage des Unglücks verschont bleibt und dem Tage des Zorns entgeht?

³⁰Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

³¹Wer kann ihm ins Gesicht seinen Wandel vorhalten, und sein Tun, wer vergilt es ihm?

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

³²Doch er wird zu Grabe getragen, und über seinem Grabhügel hält man Wache.

³²Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

³³Süß sind ihm des Grabes Schollen; hinter ihm her zieht jedermann, und vor ihm her eine unzählbare Schar.

³³Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

³⁴Was tröstet ihr mich denn so vergeblich? Eure Antworten sind nichts als Treulosigkeit!

³⁴Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``