1Kennst du die Zeit, da die Steinböcke gebären, oder hast du beobachtet, wann die Hindinnen werfen?
1Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
2Zählst du die Monde, die sie erfüllen sollen, und weißt du die Zeit ihres Gebärens?
2Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
3Sie legen sich nieder, werfen ihre Jungen und sind ihrer Wehen los.
3Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4Ihre Jungen erstarken, wachsen im Freien auf, verlassen sie und kommen nicht mehr zurück.
4Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5Wer hat den Wildesel frei laufen lassen, und wer hat die Bande des Wildlings aufgelöst,
5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
6dem ich die Steppe zur Wohnung angewiesen habe, das salzige Land zum Aufenthalt?
6I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
7Er lacht der lärmenden Stadt, und das Geschrei des Treibers hört er nicht;
7El rîde de zarva cetăţilor,
8er ersieht die Berge zu seiner Weide und läuft allen grünen Kräutern nach.
8Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9Wird der Büffel willig sein, dir zu dienen? Bleibt er an deiner Krippe über Nacht?
9Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10Kannst du den Büffel mit einem Stricke binden, daß er dir Furchen mache oder hinter dir her den Talgrund egge?
10Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11Vertraust du ihm wegen seiner großen Kraft und überlässest du ihm deine Arbeit?
11Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
12Rechnest du auf ihn, daß er dir deine Ernte einbringe oder deine Tenne fülle?
12Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
13Die Straußin schwingt fröhlich ihre Flügel; sind es aber fromme Schwingen und Federn?
13Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14Nein, sie überläßt ihre Eier der Erde und läßt sie im Sande ausbrüten.
14Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15Sie vergißt, daß ein Fuß sie zertreten und ein wildes Tier sie verderben kann.
15Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16Sie ist hart gegen ihre Jungen, als gehörten sie ihr nicht; es macht ihr keinen Kummer, wenn sie sich umsonst abgemüht hat;
16Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
17denn Gott hat ihr die Weisheit versagt und ihr keinen Verstand zugeteilt.
17Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
18Zur Zeit, da sie ihre Flügel in die Höhe schlägt, verlacht sie Roß und Reiter.
18Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
19Hast du dem Roß Stärke verliehen und seinen Hals mit der flatternden Mähne umhüllt?
19Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20Lehrst du es springen wie eine Heuschrecke, daß sein stolzes Schnauben furchtbar klingt?
20Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
21Es scharrt den Boden, freut sich seiner Stärke und läuft den Waffen entgegen;
21Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22es lacht der Furcht, ist unverzagt und weicht vor dem Schwerte nicht zurück;
22îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23ber ihm klirrt der Köcher, blitzen Speer und Wurfspieß.
23Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24Es scharrt den Boden mit Ungestüm und bleibt nicht stehen, wenn die Posaune ertönt;
24fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
25sobald die Posaune erklingt, spricht es: Hui! Von ferne wittert es die Schlacht, die Donnerstimme der Führer und das Feldgeschrei.
25La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26Macht es dein Verstand, daß der Habicht fliegt und seine Flügel gen Süden ausbreitet?
26Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27Schwingt sich auf dein Geheiß der Adler empor und legt sein Nest in der Höhe an?
27Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28Er wohnt in Felsspalten und horstet auf Klippen und Bergesspitzen.
28El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
29Von dort aus erspäht er sich Beute, seine Augen schweifen weit umher;
29De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30seine Jungen schlürfen Blut, und wo ein Aas ist, da ist er.
30Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.