¹Lobe den HERRN, meine Seele! HERR, mein Gott, du bist sehr groß; mit Pracht und Majestät bist du angetan,

¹Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

²du, der in Licht sich hüllt wie in ein Gewand, der den Himmel ausspannt wie ein Zelt,

²Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

³der sich seinen Söller zimmert aus Wasser, Wolken zu seinem Wagen macht und auf den Fittichen des Windes einherfährt,

³Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

⁴der Winde zu seinen Boten macht, Feuerflammen zu seinen Dienern.

⁴Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

⁵Er hat die Erde auf ihre Grundfesten gestützt, daß sie nimmermehr wanken wird.

⁵Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

⁶Mit der Flut decktest du sie wie mit einem Kleid; die Wasser standen über den Bergen;

⁶Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

⁷aber vor deinem Schelten flohen sie, von deiner Donnerstimme wurden sie verscheucht.

⁷dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

⁸Berge stiegen empor, Täler senkten sich zu dem Ort, welchen du ihnen gesetzt hast.

⁸suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

⁹Du hast den Wassern eine Grenze gesetzt, die sie nicht überschreiten sollen; sie dürfen die Erde nicht wiederum bedecken.

⁹Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

¹⁰Du lässest Quellen entspringen in den Tälern; sie fließen zwischen den Bergen hin;

¹⁰Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

¹¹sie tränken alle Tiere des Feldes; die Wildesel löschen ihren Durst.

¹¹Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

¹²ber ihnen wohnen die Vögel des Himmels; die lassen aus dem Dickicht ihre Stimme erschallen.

¹²Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

¹³Du tränkst die Berge von deinem Söller herab; von der Frucht deiner Werke wird die Erde satt.

¹³Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

¹⁴Du lässest Gras wachsen für das Vieh und Pflanzen, die der Mensch bearbeiten soll, um Nahrung aus der Erde zu ziehen;

¹⁴Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

¹⁵und damit der Wein des Menschen Herz erfreue und seine Gestalt schön werde vom Öl und das Brot das Herz des Menschen stärke.

¹⁵vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

¹⁶Die Bäume des HERRN trinken sich satt, die Zedern Libanons, die er gepflanzt hat,

¹⁶Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

¹⁷woselbst die Vögel nisten und der Storch, der die Zypressen bewohnt.

¹⁷În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

¹⁸Die hohen Berge sind für die Steinböcke, die Felsenklüfte sind der Klippdachsen Zuflucht.

¹⁸munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

¹⁹Er hat den Mond für bestimmte Zeiten gemacht; die Sonne weiß ihren Untergang.

¹⁹El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

²⁰Schaffst du Finsternis, und wird es Nacht, so regen sich alle Tiere des Waldes.

²⁰Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

²¹Die jungen Löwen brüllen nach Raub und verlangen ihre Nahrung von Gott.

²¹puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

²²Geht die Sonne auf, so ziehen sie sich zurück und legen sich in ihre Höhlen;

²²Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

²³der Mensch aber geht aus an sein Tagewerk, an seine Arbeit bis zum Abend.

²³Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

²⁴HERR, wie sind deiner Werke so viel! Du hast sie alle weislich geordnet, und die Erde ist voll deiner Geschöpfe.

²⁴Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

²⁵Da ist das Meer, so groß und weit ausgedehnt; darin wimmelt es ohne Zahl, kleine Tiere samt großen;

²⁵Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

²⁶da fahren die Schiffe; der Leviatan, den du gemacht hast, um darin zu spielen.

²⁶Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

²⁷Sie alle warten auf dich, daß du ihnen ihre Speise gebest zu seiner Zeit;

²⁷Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

²⁸wenn du ihnen gibst, so sammeln sie; wenn du deine Hand auftust, so werden sie mit Gut gesättigt;

²⁸Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

²⁹verbirgst du dein Antlitz, so erschrecken sie; nimmst du ihren Odem weg, so vergehen sie und werden wieder zu Staub;

²⁹Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

³⁰sendest du deinen Odem aus, so werden sie erschaffen, und du erneuerst die Gestalt der Erde.

³⁰Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

³¹Die Herrlichkeit des HERRN währe ewig! Möge der HERR Freude erleben an seinen Werken!

³¹În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

³²Blickt er die Erde an, so zittert sie; rührt er die Berge an, so rauchen sie.

³²El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

³³Ich will dem HERRN singen mein Leben lang, meinen Gott lobpreisen, solange ich noch bin.

³³Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

³⁴Möge mein Gedicht ihm wohlgefallen! Ich freue mich am HERRN.

³⁴Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

³⁵Möchten die Sünder von der Erde vertilgt werden und die Gottlosen nicht mehr sein! Lobe den HERRN, meine Seele! Hallelujah!

³⁵Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!