1Felele erre Jób, és monda:
1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2Bizonyára ti magatok vagytok a nép, és veletek kihal a bölcseség!
2,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3Nékem is van annyi eszem, mint néktek, és nem vagyok alábbvaló nálatok, és ki ne tudna ilyenféléket?
3Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
4Kikaczagják a saját barátai azt, mint engem, a ki Istenhez kiált és meghallgatja õt. Kikaczagják az igazat, az ártatlant!
4Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5A szerencsétlen megvetni való, gondolja, a ki boldog; ez vár azokra, a kiknek lábok roskadoz.
5Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6A kóborlók sátrai csendesek és bátorságban vannak, a kik ingerlik az Istent, és a ki kezében hordja Istenét.
6Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7Egyébiránt kérdezd meg csak a barmokat, majd megtanítanak, és az égnek madarait, azok megmondják néked.
7Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
8Avagy beszélj a földdel és az megtanít téged, a tengernek halai is elbeszélik néked.
8vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
9Mindezek közül melyik nem tudja, hogy az Úrnak keze cselekszi ezt?
9Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10A kinek kezében van minden élõ állatnak élete, és minden egyes embernek a lelke.
10El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
11Nemde nem a fül próbálja-é meg a szót, és az íny kóstolja meg az ételt?
11Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?
12A vén emberekben van-é a bölcseség, és az értelem a hosszú életben-é?
12La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.
13Õ nála van a bölcseség és hatalom, övé a tanács és az értelem.
13La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
14Ímé, a mit leront, nem épül föl az; ha valakire rázárja [az ajtót,] nem nyílik föl az.
14Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.
15Ímé, ha a vizeket elfogja, kiszáradnak; ha kibocsátja õket, felforgatják a földet.
15El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
16Õ nála van az erõ és okosság; övé az eltévelyedett és a ki tévelygésre visz.
16El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17A tanácsadókat fogságra viszi, és a birákat megbolondítja.
17El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.
18A királyok bilincseit feloldja, és övet köt derekukra.
18El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
19A papokat fogságra viszi, és a hatalmasokat megbuktatja.
19El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici
20Az ékesen szólótól eltávolítja a beszédet és a vénektõl elveszi a tanácsot.
20El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.
21Szégyent zúdít az elõkelõkre, és a hatalmasok övét megtágítja.
21El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.
22Feltárja a sötétségbõl a mélységes titkokat, és a halálnak árnyékát is világosságra hozza.
22El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.
23Nemzeteket növel fel, azután elveszíti õket; nemzeteket terjeszt ki messzire, azután elûzi õket.
23El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24Elveszi eszöket a föld népe vezetõinek, és úttalan pusztában bujdostatja õket.
24El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
25És világtalan setétben tapogatóznak, és tántorognak, mint a részeg.
25unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.