¹Majd felele a Témánból való Elifáz és monda:

¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

²Vajjon a bölcs felelhet-é [ilyen] szeles tudománynyal, és megtöltheti-é a hasát keleti széllel?

²,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

³Vetekedvén oly beszéddel, a mely nem használ, és oly szavakkal, a melyekkel semmit sem segít.

³Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

⁴Te már semmivé akarod tenni az [Isten] félelmét is; és megkevesbíted az Isten elõtt való buzgólkodást is!

⁴Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

⁵Mert gonoszságod oktatja a te szádat, és a csalárdok nyelvét választottad.

⁵Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

⁶A te szád kárhoztat téged, nem én, és a te ajakaid bizonyítanak ellened.

⁶Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

⁷Te születtél-é az elsõ embernek; elébb formáltattál-é, mint a halmok?

⁷Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

⁸Az Isten tanácsában hallgatóztál-é, és a bölcseséget magadhoz ragadtad-é?

⁸Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

⁹Mit tudsz te, a mit mi nem tudunk, és mit értesz olyat, a mi nálunk nem volna meg?

⁹Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

¹⁰Õsz is, agg is van közöttünk, jóval idõsebb a te atyádnál.

¹⁰Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

¹¹Csekélységek-é elõtted Istennek vigasztalásai, és a beszéd, a mely szeliden bánt veled?

¹¹Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

¹²Merre ragadt téged a szíved, és merre pillantottak a te szemeid?

¹²Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¹³Hogy Isten ellen fordítod a te haragodat, és ilyen szavakat eresztesz ki a szádon?

¹³Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

¹⁴Micsoda a halandó, hogy tiszta lehetne, és hogy igaz volna, a ki asszonytól születik?

¹⁴,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

¹⁵Ímé, még az õ szenteiben sem bízok, az egek sem tiszták az õ szemében:

¹⁵Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

¹⁶Mennyivel kevésbbé az útálatos és a megromlott ember, a ki úgy nyeli a hamisságot, mint a vizet?!

¹⁶cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

¹⁷Elmondom néked, hallgass rám, és a mint láttam, úgy beszélem el;

¹⁷Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

¹⁸A mit a bölcsek is hirdettek, és nem titkoltak el, mint atyáiktól valót;

¹⁸ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

¹⁹A kiknek egyedül adatott vala a föld, és közöttük idegen nem megy vala.

¹⁹cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

²⁰Az istentelen kínozza önmagát egész életében, és az erõszakoskodó elõtt is rejtve van az õ esztendeinek száma.

²⁰,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

²¹A félelem hangja [cseng] az õ füleiben; a békesség [ide]jén tör rá a pusztító!

²¹Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

²²Nem hiszi, hogy kijut a sötétségbõl, mert kard hegyére van õ kiszemelve.

²²El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

²³Kenyér után futkos, hogy hol volna? Tudja, hogy közel van hozzá a sötétség napja.

²³aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

²⁴Háborgatják õt a nyomorúság és rettegés; leverik õt, mint valami háborúra felkészült király.

²⁴Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

²⁵Mert az Isten ellen nyujtotta ki kezét, és erõsködött a Mindenható ellen;

²⁵Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

²⁶[Kinyujtott] nyakkal rohant ellene, domború pajzsainak fellege alatt.

²⁶şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

²⁷Mivel befedezte az arczát kövérséggel, és hájat borított tomporára;

²⁷Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

²⁸És lakozott elrombolt városokban; lakatlan házakban, a melyek dûlõfélben vannak:

²⁸şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

²⁹Meg nem gazdagodik, vagyona meg nem marad, jószága nem lepi el a földet.

²⁹Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

³⁰Nem menekül meg a setétségtõl, sarjadékát láng perzseli el, és szájának lehelletétõl pusztul el.

³⁰Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

³¹Ne higyjen a hívságnak, a ki megcsalatott, mert hívság lészen annak jutalma.

³¹Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

³²Nem idejében telik el [élete,] és az ága ki nem virágzik.

³²Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

³³Lehullatja, mint a szõlõvesszõ az õ egresét, elhányja, mint az olajfa az õ virágát.

³³Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

³⁴Mert a képmutató házanépe meddõ, és tûz emészti meg az ajándékból való sátrakat.

³⁴Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

³⁵Nyomorúságot fogan, álnokságot szül, és az õ méhök csalárdságot érlel.

³⁵El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```