¹Felele pedig Jób, és monda:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Efféle dolgokat sokat hallottam. Nyomorult vigasztalók vagytok ti mindnyájan!

²,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

³Vége lesz-é már a szeles beszédeknek, avagy mi ingerel téged, hogy [így] felelsz?

³Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

⁴Én is szólhatnék úgy mint ti, csak volna a ti lelketek az én lelkem helyén! Szavakat fonhatnék össze ellenetek; csóválhatnám miattatok a fejemet;

⁴Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

⁵Erõsíthetnélek titeket [csak] a szájammal és ajakim mozgása kevesbítené [fájdalmatokat.]

⁵v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

⁶Ha szólnék is, nem kevesbbednék a keserûségem; ha veszteglek is: micsoda távozik el tõlem?

⁶Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

⁷Most pedig már fáraszt engemet. Elpusztítád egész házam népét.

⁷Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

⁸Hogy összenyomtál engem, ez bizonyság lett; felkelt ellenem az én ösztövérségem is, szemtõl-szembe bizonyít ellenem.

⁸M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

⁹Haragja széttépett és üldöz engem. Fogait csikorgatta rám, ellenségemként villogtatja felém tekintetét.

⁹Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

¹⁰Feltátották ellenem szájokat, gyalázatosan arczul csapdostak engem, összecsõdültek ellenem.

¹⁰Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

¹¹Adott engem az Isten az álnoknak, és a gonoszok kezébe ejte engemet.

¹¹Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

¹²Csendességben valék, de szétszaggata engem; nyakszirten ragadott és szétzúzott engem, czéltáblává tûzött ki magának.

¹²Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

¹³Körülvettek az õ íjászai; veséimet meghasítja és nem kimél; epémet a földre kiontja.

¹³Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

¹⁴Rést rés után tör rajtam, és rám rohan, mint valami hõs.

¹⁴mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

¹⁵Zsák-ruhát varrék az én [fekélyes] bõrömre, és a porba fúrtam be az én szarvamat.

¹⁵Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

¹⁶Orczám a sírástól kivörösödött, szempilláimra a halál árnyéka [szállt;]

¹⁶Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

¹⁷Noha erõszakosság nem tapad kezemhez, és az én imádságom tiszta.

¹⁷Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁸Oh föld, az én véremet el ne takard, és ne legyen hely az én kiáltásom számára!

¹⁸Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

¹⁹Még most is ímé az égben van az én bizonyságom, és az én tanuim a magasságban!

¹⁹Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

²⁰Csúfolóim a saját barátaim, azért az Istenhez sír fel az én szemem,

²⁰Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

²¹Hogy ítélje meg az embernek Istennel, és az ember fiának az õ felebarátjával való dolgát.

²¹să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

²²Mert a kiszabott esztendõk letelnek, és én útra kelek és nem térek vissza. [ (Job 16:23) Lelkem meghanyatlott, napjaim elfogynak, vár rám a sír. ]

²²Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.