1Még mindig csúfot ûznek belõlem! Szemem az õ patvarkodásuk között virraszt.
1Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.
2Kezest magadnál rendelj, kérlek, nékem; [különben] ki csap velem kezet?
2Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3Minthogy az õ szívöket elzártad az értelem elõl, azért nem is magasztalhatod fel õket.
3Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4A ki prédává juttatja barátait, annak fiainak szemei elfogyatkoznak.
4Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.
5Példabeszéddé tõn engem a népek elõtt, és ijesztõvé lettem elõttök.
5Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6A bosszúság miatt szemem elhomályosodik, és minden tagom olyan, mint az árnyék.
6M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!
7Elálmélkodnak ezen a becsületesek, és az ártatlan a képmutató ellen támad.
7Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.
8Ám az igaz kitart az õ útján, és a tiszta kezû ember még erõsebbé lesz.
8Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Nosza hát, térjetek ide mindnyájan; jõjjetek, kérlek, úgy sem találok bölcset köztetek.
9Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.
10Napjaim elmulának, szívemnek kincsei: terveim meghiusulának.
10Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11Az éjszakát nappallá változtatják, és a világosság csakhamar sötétséggé lesz.
11Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...
12Ha reménykedem is, a sír [már] az én házam, a sötétségben vetettem az én ágyamat.
12Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
13A sírnak mondom: Te vagy az én atyám; a férgeknek pedig: Ti vagytok az én anyám és néném.
13Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
14Hol tehát az én reménységem, ki törõdik az én reménységemmel?
14cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`
15Leszáll az majd a sír üregébe, velem együtt nyugoszik a porban.
15Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``