¹Felele pedig Jób, és monda:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Jól hallgassátok meg az én beszédemet, és legyen ez a ti vigasztalástok [helyett.]

²,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

³Szenvedjetek el engem, a míg szólok, azután gúnyoljátok ki beszédemet.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

⁴Avagy én embernek panaszolkodom-é? Miért ne volna hát keserû a lelkem?

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

⁵Tekintsetek reám és álmélkodjatok el, és tegyétek kezeteket szátokra.

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

⁶Ha visszaemlékezem, mindjárt felháborodom, és reszketés fogja el testemet.

⁶Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Mi az oka, hogy a gonoszok élnek, vénséget érnek, sõt még meg is gyarapodnak?

⁷Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

⁸Az õ magvok elõttök nõ fel õ velök, és az õ sarjadékuk szemeik elõtt.

⁸Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

⁹Házok békességes a félelemtõl, és az Isten vesszeje nincsen õ rajtok.

⁹În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

¹⁰Bikája folyat és nem terméketlen, tehene megellik és el nem vetél.

¹⁰Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹¹Kieresztik, mint nyájat, kisdedeiket, és ugrándoznak az õ magzataik.

¹¹Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

¹²Dobot és hárfát ragadnak, és örvendeznek a síp zengésének.

¹²Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

¹³Jóllétben töltik el napjaikat, és egy pillanat alatt szállnak alá a sírba;

¹³Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

¹⁴Noha azt mondják Istennek: Távozzál el tõlünk, mert a te utaidnak tudásában nem gyönyörködünk!

¹⁴Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¹⁵Micsoda a Mindenható, hogy tiszteljük õt, és mit nyerünk vele, ha esedezünk elõtte?

¹⁵Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁶Mindazáltal az õ javok nincsen hatalmukban, azért a gonoszok tanácsa távol legyen tõlem!

¹⁶Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁷Hányszor aluszik el a gonoszok szövétneke, és jõ rájok az õ veszedelmök! [Hányszor] osztogatja részöket haragjában.

¹⁷dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¹⁸Olyanok lesznek, mint a pozdorja a szél elõtt, és mint a polyva, a melyet forgószél ragad el.

¹⁸să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁹Isten az õ fiai számára tartja fenn annak büntetését. Megfizet néki, hogy megérzi majd.

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰Maga látja meg a maga veszedelmét, és a Mindenható haragjából iszik.

²⁰el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

²¹Mert mi gondja van néki házanépére halála után, ha az õ hónapjainak száma letelt?!

²¹Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

²²Ki taníthatja Istent bölcseségre, hisz õ ítéli meg a magasságban levõket is!

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

²³Ez meghal az õ teljes boldogságában, egészen megelégedetten és nyugodtan;

²³Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

²⁴Fejõedényei tejjel vannak tele, csontjainak velõje nedvességtõl árad.

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

²⁵Amaz elkeseredett lélekkel hal meg, mert nem élhetett a jóval.

²⁵Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶Együtt feküsznek a porban, és féreg lepi õket.

²⁶şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

²⁷Ímé, jól tudom a ti gondolatitokat és a hamisságokat, a melyekkel méltatlankodtok ellenem;

²⁷Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Mert ezt mondjátok: Hol van ama fõembernek háza, hol van a gonoszok lakozásának sátora?

²⁸Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

²⁹Avagy nem kérdeztétek-é meg azokat, a kik [sokat] utaznak és jeleiket nem ismeritek-é?

²⁹Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

³⁰Bizony a veszedelemnek napján elrejtetik a gonosz, a haragnak napján kiszabadul.

³⁰Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

³¹Kicsoda veti szemére az õ útját, és a mit cselekedett, kicsoda fizet meg néki azért?

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

³²Még ha a sírba vitetik is ki, a sírdomb felett is él.

³²Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

³³Édesek lesznek néki a sírnak hantjai, és maga után vonsz minden embert, a mint számtalanok [mentek el] elõtte.

³³Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

³⁴Hogyan vigasztalnátok hát engem hiábavalósággal? Feleselésetek igazságtalanság marad.

³⁴Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``