¹És folytatá Elihu, és monda:

¹Elihu a urmat şi a zis:

²Várj még egy kevéssé, majd felvilágosítlak, mert az Istenért még van mit mondanom.

²,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

³Tudásomat messzünnen veszem, és az én teremtõmnek igazat adok.

³Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

⁴Mert az én beszédem bizonyára nem hazugság; tökéletes tudású [ember áll] melletted.

⁴Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

⁵Ímé, az Isten hatalmas, még sem vet meg semmit; hatalmas az õ lelkének ereje.

⁵Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

⁶Nem tartja meg a gonosznak életét, de a szegénynek igaz törvényt teszen.

⁶El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

⁷Nem veszi le az igazról szemeit, sõt a királyok mellé, a trónba ülteti õket örökre, hogy felmagasztaltassanak.

⁷Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

⁸És ha békókba veretnek, és fogva tartatnak a nyomorúság kötelein:

⁸Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

⁹Tudtokra adja cselekedetöket, és vétkeiket, hogyha elhatalmaztak [rajtok].

⁹Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

¹⁰Megnyitja füleiket a feddõzésnek és megparancsolja, hogy a vétekbõl megtérjenek:

¹⁰Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

¹¹Ha engednek és szolgálnak néki, napjaikat jóban végzik el, és az õ esztendeiket gyönyörûségekben.

¹¹Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

¹²Ha pedig nem engednek, fegyverrel veretnek által, és tudatlanságban múlnak ki.

¹²Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

¹³De az álnok szívûek haragot táplálnak, nem kiáltanak, mikor megkötözi õket.

¹³Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

¹⁴Azért ifjúságukban hal meg az õ lelkök, és életök a paráznákéhoz hasonló.

¹⁴îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

¹⁵A nyomorultat megszabadítja az õ nyomorúságától, és a szorongattatással megnyitja fülöket.

¹⁵Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

¹⁶Téged is kiszabadítana az ínség torkából tág mezõre, a hol nincs szorultság, és asztalod étke kövérséggel lenne rakva;

¹⁶Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

¹⁷De ha gonosz ítélettel vagy tele, úgy utolérnek az ítélet és igazság.

¹⁷Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

¹⁸Csakhogy a harag ne ragadjon téged csúfkodásra, és a nagy váltságdíj se tántorítson el.

¹⁸Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

¹⁹Ad-é valamit a te gazdagságodra? Sem aranyra, sem semmiféle erõfeszítésre!

¹⁹Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

²⁰Ne kívánjad az éjszakát, a mely népeket mozdít ki helyökbõl.

²⁰Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

²¹Vigyázz! ne pártolj a bûnhöz, noha azt a nyomorúságnál jobban szereted.

²¹Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

²²Ímé, mily fenséges az Isten az õ erejében; kicsoda az, a ki úgy tanítson, mint õ?

²²Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

²³Kicsoda szabta meg az õ útjait, vagy ki mondhatja [azt]: Igazságtalanságot cselekedtél?

²³Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

²⁴Legyen rá gondod, hogy magasztaljad az õ cselekedetét, a melyrõl énekelnek az emberek!

²⁴Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

²⁵Minden ember azt szemléli; a halandó távolról is látja.

²⁵Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

²⁶Ímé, az Isten fenséges, mi nem ismerhetjük õt! esztendeinek száma sem nyomozható ki.

²⁶Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

²⁷Hogyha magához szívja a vízcseppeket, ködébõl mint esõ cseperegnek alá,

²⁷Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

²⁸A melyet a fellegek [özönnel] öntenek, és hullatnak le temérdek emberre.

²⁸pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

²⁹De sõt értheti-é valaki a felhõ szétoszlását, az õ sátorának zúgását?

²⁹Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

³⁰Ímé, szétterjeszti magára az õ világosságát, és ráborítja a tengernek gyökereit.

³⁰Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

³¹Mert ezek által ítéli meg a népeket, ád eledelt bõségesen.

³¹Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

³²Kezeit elborítja villámlással, és kirendeli a lázadó ellen.

³²Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

³³Az õ dörgése ad hírt felõle, mint a barom a közeledõ viharról. [ (Job 36:34) Ezért remeg az én szívem, és csaknem kiszökik helyébõl. ]

³³Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.