¹Felele pedig Jób, és monda:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Igaz, jól tudom, hogy így van; hogyan is lehetne igaz a halandó ember Istennél?

²,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

³Ha perelni akarna õ vele, ezer közül egy sem felelhetne meg néki.

³Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

⁴Bölcs szívû és hatalmas erejû: ki szegülhetne ellene, hogy épségben maradjon?

⁴A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵A ki hegyeket mozdít tova, hogy észre se veszik, és megfordítja õket haragjában.

⁵El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

⁶A ki kirengeti helyébõl a földet, úgy hogy oszlopai megrepedeznek.

⁶Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

⁷A ki szól a napnak és az fel nem kél, és bepecsételi a csillagokat.

⁷Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

⁸A ki egymaga feszítette ki az egeket, és a tenger hullámain tapos.

⁸Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

⁹A ki teremtette a gönczölszekeret, a kaszás csillagot és a fiastyúkot és a délnek titkos tárait.

⁹El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

¹⁰A ki nagy dolgokat cselekszik megfoghatatlanul, és csudákat megszámlálhatatlanul.

¹⁰El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹¹Ímé, elvonul mellettem, de nem látom, átmegy elõttem, de nem veszem észre.

¹¹Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

¹²Ímé, ha elragad [valamit,] ki akadályozza meg; ki mondhatja néki: Mit cselekszel?

¹²Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

¹³Ha az Isten el nem fordítja az õ haragját, alatta meghajolnak Ráháb czinkosai is.

¹³Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹⁴Hogyan felelhetnék hát én meg õ néki, és lelhetnék vele szemben szavakat?

¹⁴Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁵A ki, ha szinte igazam volna, sem felelhetnék néki; kegyelemért könyörögnék ítélõ birámhoz.

¹⁵Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

¹⁶Ha segítségül hívnám és felelne is nékem, még sem hinném, hogy szavamat fülébe vevé;

¹⁶Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

¹⁷A ki forgószélben rohan meg engem, és ok nélkül megsokasítja sebeimet.

¹⁷El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

¹⁸Nem hagyna még lélekzetet se vennem, hanem keserûséggel lakatna jól.

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

¹⁹Ha erõre kerülne a dolog? Ímé, õ igen erõs; és ha ítéletre? Ki tûzne ki én nékem napot?

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰Ha igaznak mondanám magamat, a szájam kárhoztatna engem; ha ártatlannak: bûnössé tenne engemet.

²⁰Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Ártatlan vagyok, nem törõdöm lelkemmel, útálom az életemet.

²¹Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²²Mindegy ez! Azért azt mondom: elveszít õ ártatlant és gonoszt!

²²Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

²³Ha ostorával hirtelen megöl, neveti a bûntelenek megpróbáltatását.

²³Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

²⁴A föld a gonosz kezébe adatik, a ki az õ biráinak arczát elfedezi. Nem így van? Kicsoda hát õ?

²⁴Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

²⁵Napjaim gyorsabbak valának a kengyelfutónál: elfutának, nem láttak semmi jót.

²⁵Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶Ellebbentek, mint a gyorsan járó hajók, miként zsákmányára csap a keselyû.

²⁶trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

²⁷Ha azt mondom: Nosza elfelejtem panaszomat, felhagyok haragoskodásommal és vidám leszek:

²⁷Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

²⁸Megborzadok az én mindenféle fájdalmamtól; tudom, hogy nem találsz bûntelennek engem.

²⁸sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁹Rossz ember vagyok én! Minek fáraszszam hát magamat hiába?

²⁹Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰Ha hóvízzel mosakodom is meg, ha szappannal mosom is meg kezeimet:

³⁰Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

³¹Akkor is a posványba mártanál engem és az én ruháim is útálnának engem.

³¹Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

³²Mert nem ember õ, mint én, hogy néki megfelelhetnék, [és] együtt pörbe állanánk.

³²Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

³³Nincs is közöttünk igazlátó, a ki kezét közbe vethesse kettõnk között!

³³Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

³⁴Venné csak el rólam az õ veszszejét, és az õ rettentésével ne rettegtetne engem:

³⁴Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

³⁵Akkor szólanék és nem félnék tõle: mert nem így vagyok én magammal!

³⁵Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.