¹Fiam, tartsd meg az én beszédeimet, és az én parancsolataimat rejtsd el magadnál.

¹Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.

²Az én parancsolatimat tartsd meg, és élsz; és az én tanításomat mint a szemed fényét.

²Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.

³Kösd azokat ujjaidra, írd fel azokat szíved táblájára.

³Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

⁴Mondd ezt a bölcseségnek: Én néném vagy te; és az eszességet ismerõsödnek nevezd,

⁴Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -

⁵Hogy megõrizzen téged a nem hozzád tartozó asszonytól, és az õ beszédivel hizelkedõ idegentõl.

⁵ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

⁶Mert házam ablakán, a rács mögül néztem,

⁶Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.

⁷És láték a bolondok között, eszembe vevék a fiak között egy bolond ifjat,

⁷Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

⁸A ki az utczán jár, annak szeglete mellett, a házához menõ úton lépeget,

⁸Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

⁹Alkonyatkor, nap estjén, és setét éjfélben.

⁹Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

¹⁰És ímé, egy asszony eleibe jõ, paráznának öltözetében, álnok az õ elméjében.

¹⁰Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

¹¹Mely csélcsap és vakmerõ, a kinek házában nem maradhatnak meg az õ lábai.

¹¹Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:

¹²Néha az utczán, néha a tereken van, és minden szegletnél leselkedik.

¹²cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.

¹³És megragadá õt és megcsókolá õt, és szemtelenségre vetemedvén, monda néki:

¹³Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:

¹⁴Hálaáldozattal tartoztam, ma adtam meg fogadásimat.

¹⁴,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

¹⁵Azért jövék ki elõdbe, szorgalmatosan keresni a te orczádat, és reád találtam!

¹⁵De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.

¹⁶Paplanokkal megvetettem nyoszolyámat, égyiptomi szövésû szõnyegekkel.

¹⁶Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;

¹⁷Beillatoztam ágyamat mirhával, áloessel és fahéjjal.

¹⁷mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

¹⁸No foglaljuk magunkat bõségesen mind virradtig a szeretetben; vígadjunk szerelmeskedésekkel.

¹⁸Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!

¹⁹Mert nincs otthon a férjem, elment messze útra.

¹⁹Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,

²⁰Egy erszény pénzt võn kezéhez; holdtöltére jõ haza.

²⁰a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``

²¹[És] elhiteté õt az õ mesterkedéseinek sokaságával, ajkainak hizelkedésével elragadá õt.

²¹Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.

²²Utána megy; mint az ökör a vágóhídra, és mint a bolond, egyszer csak fenyítõ békóba;

²²De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

²³Mígnem átjárja a nyíl az õ máját. Miképen siet a madár a tõrre, és nem tudja, hogy az az õ élete ellen van.

²³ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

²⁴Annakokáért most, fiaim, hallgassatok engem, és figyelmezzetek az én számnak beszédeire.

²⁴Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

²⁵Ne hajoljon annak útaira a te elméd, és ne tévelyegj annak ösvényin.

²⁵Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

²⁶Mert sok sebesültet elejtett, és sokan vannak, a kik attól megölettek.

²⁶Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.

²⁷Sírba vívõ út az õ háza, a mely levisz a halálnak hajlékába.

²⁷Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.