¹Ének. A Kóráh fiainak zsoltára. Az éneklõmesternek a Mahalath- lehannóthra. Az Ezrahita Hémán tanítása.

¹(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

²Uram, szabadításomnak Istene! Nappal kiáltok, éjjelente elõtted vagyok:

²S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

³Jusson elõdbe imádságom, hajtsad füled az én kiáltozásomra!

³căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

⁴Mert betelt a lelkem nyomorúságokkal, és életem a Seolig jutott.

⁴Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

⁵Hasonlatossá lettem a sírba szállókhoz; olyan vagyok, mint az erejevesztett ember.

⁵Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

⁶A holtak közt van az én helyem, mint a megölteknek, a kik koporsóban feküsznek, a kikrõl többé nem emlékezel, mert elszakasztattak a te kezedtõl.

⁶M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

⁷Mély sírba vetettél be engem, sötétségbe, örvények közé.

⁷Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

⁸A te haragod reám nehezedett, és minden haboddal nyomtál engem. Szela.

⁸Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

⁹Elszakasztottad ismerõseimet tõlem, útálattá tettél elõttök engem; berekesztettem és ki nem jöhetek.

⁹Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

¹⁰Szemem megsenyvedett a nyomorúság miatt; kiáltalak téged Uram minden napon, hozzád terjengetem kezeimet.

¹⁰Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

¹¹Avagy a holtakkal teszel-é csodát? Felkelnek-é vajjon az árnyak, hogy dicsérjenek téged? Szela.

¹¹Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

¹²Beszélik-é a koporsóban a te kegyelmedet, hûségedet a pusztulás helyén?

¹²Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹³Megtudhatják-é a sötétségben a te csodáidat, és igazságodat a feledékenység földén?

¹³Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

¹⁴De én hozzád rimánkodom, Uram, és jó reggel elédbe jut az én imádságom:

¹⁴Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

¹⁵Miért vetsz el hát Uram engem, [és] rejted el orczádat én tõlem?

¹⁵Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

¹⁶Nyomorult és holteleven vagyok ifjúságomtól kezdve; viselem a te rettentéseidet, roskadozom.

¹⁶Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

¹⁷Általmentek rajtam a te búsulásaid; a te szorongatásaid elemésztettek engem.

¹⁷Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

¹⁸Körülvettek engem, mint a vizek egész napon; együttesen körülöveztek engem. [ (Psalms 88:19) Elszakasztottál tõlem barátot és rokont; ismerõseim a - setétség. ]

¹⁸Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.