¹Én Sáronnak rózsája [vagyok,] és a völgyek lilioma.

¹Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

²Mint a liliom a tövisek közt,

²Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

³Mint az almafa az erdõnek fái közt,

³Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

⁴Bevisz engem a borozó házba,

⁴El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

⁵Erõsítsetek engem szõlõvel,

⁵Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

⁶Az õ balkeze az én fejem alatt van,

⁶Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

⁷Kényszerítlek titeket, Jeruzsálemnek leányai,

⁷Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

⁸Az én szerelmesemnek szavát [hallom], ímé, õ jõ,

⁸Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

⁹Hasonlatos az én szerelmesem az õzhöz, vagy a szarvasoknak fiához.

⁹Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

¹⁰Szóla az én szerelmesem nékem, és monda:

¹⁰Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

¹¹Mert ímé a tél elmult,

¹¹Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.

¹²Virágok láttatnak a földön,

¹²Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

¹³A fügefa érleli elsõ gyümölcsét,

¹³Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

¹⁴Én galambom, a kõsziklának hasadékiban,

¹⁴Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

¹⁵Fogjátok meg nékünk a rókákat, a rókafiakat,

¹⁵Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

¹⁶Az én szerelmesem enyém, és én az övé,

¹⁶Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

¹⁷Míglen meghûsül a nap és az árnyékok elmúlnak:

¹⁷Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.