¹Szép vagy én mátkám, mint Tirsa [városa,]

¹Unde s'a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să -l căutăm şi noi împreună cu tine? -

²Fordítsd el a te szemeidet én tõlem,

²Iubitul meu s'a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.

³A te fogaid hasonlók a juhok nyájához,

³Eu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. -

⁴Mint a pomagránát darabja a te vakszemed,

⁴Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor.

⁵Hatvanan vannak a királynék,

⁵Întoarce-ţi ochii dela mine, căci mă turbură. Perii tăi sînt ca o turmă de capre, cari poposesc pe coama Galaadului.

⁶És az én galambom, az én tökéletesem,

⁶Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.

⁷Kicsoda az, a ki úgy láttatik mintegy hajnal,

⁷Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta...

⁸A diófás kertekbe mentem vala alá,

⁸Am şasezeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,

⁹Nem tudtam, hogy az én elmém ültete engem

⁹dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut -o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. -

¹⁰Térj meg, oh Sulamit!

¹⁰,,Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor?`` -

¹¹M'am pogorît în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.

¹²Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m'a dus la carăle poporului unui om ales. -

¹³Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. -Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?