1Tetapi Ayub menjawab, "Mengapa aku terus kamu kecam, dan kamu siksa dengan perkataan?
1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2(19:1)
2,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?
3Berkali-kali kamu menghina aku, dan kamu aniaya aku tanpa rasa malu.
3Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
4Seandainya salah perbuatanku, itu tidak merugikan kamu.
4Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.
5Kamu pikir dirimu lebih baik daripadaku; susahku kamu anggap bukti kesalahanku.
5Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?
6Ketahuilah bahwa aku sedang disiksa Allah, dan ditangkap dalam perangkap-Nya.
6Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.
7Aku meronta karena kekejaman-Nya itu, tetapi tidak seorang pun yang memperhatikan aku. "Di mana keadilan," teriakku, tetapi tak ada yang mendengar aku.
7Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!
8Allah menutup jalanku, aku tak dapat lewat, lorong-lorongku dibuat-Nya gelap pekat.
8Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.
9Ia merampas hartaku semua, dan nama baikku dirusakkan-Nya.
9M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,
10Ia menghantam aku dari segala jurusan, seperti orang mencabut akar dari tanaman, lalu membiarkannya merana dan layu, begitulah direnggut-Nya segala harapanku.
10m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.
11Murka Allah kepadaku menyala-nyala; aku dianggap-Nya sebagai musuh-Nya.
11S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
12Pasukan-Nya menyerbu tanpa dapat dibendung; jalanku dihalangi, dan kemahku dikepung.
12Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.
13Sanak saudaraku dijauhkan-Nya daripadaku; aku menjadi orang asing bagi semua kenalanku.
13A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.
14Kaum kerabatku semua menjauhkan diri; teman-temanku tak ingat kepadaku lagi.
14Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.
15Hamba perempuanku lupa siapa aku, tuan mereka; dianggapnya aku orang yang belum dikenalnya.
15Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.
16Kupanggil hambaku, tapi ia tak menyahut, meskipun kubujuk dia dengan lembut.
16Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.
17Istriku muak mencium bau napasku, saudara kandungku tak sudi mendekatiku.
17Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18Aku dihina oleh anak-anak di jalan; jika aku berdiri, aku ditertawakan.
18Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19Melihat aku, teman karibku merasa ngeri; aku ditinggalkan mereka yang kukasihi.
19Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.
20Tubuhku tinggal kulit pembalut tulang; hampir saja aku mati dan nyawaku melayang.
20Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.
21Hai kawan-kawanku, kasihanilah aku, sebab tangan Allah memukul aku.
21Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.
22Allah terus menekan aku; mengapa kamu tiru Dia? Belum puaskah kamu menyiksa?
22Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
23Ah, kiranya kata-kataku dicatat, sehingga akan selalu diingat;
23Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;
24kiranya dengan besi dipahat pada batu, supaya bertahan sepanjang waktu.
24aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...
25Aku tahu bahwa di surga ada Pembelaku; akhirnya Ia akan datang menolong aku.
25Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.
26Meskipun kulitku luka-luka dan pecah, tapi selama aku bertubuh, akan kupandang Allah.
26Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.
27Dengan mataku sendiri Dia akan kulihat, dan bagiku Dia menjadi sahabat. Hatiku hancur sebab kamu berkata,
27Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.
28'Bagaimana caranya kita mendakwanya?' Kamu mencari alasan untuk membuat perkara.
28Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29Tetapi, kini takutlah kepada pedang! Sebab Allah murka dan menghukum orang berdosa; maka tahulah kamu, bahwa ada Allah yang mengadili manusia."
29Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``