¹Þá svaraði Elífas frá Teman og sagði:

¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

²Skyldi vitur maður svara með vindkenndri visku og fylla brjóst sitt austanstormi _

²,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

³sanna mál sitt með orðum, sem ekkert gagna, og ræðum, sem engu fá áorkað?

³Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

⁴Auk þess rífur þú niður guðsóttann og veikir lotninguna, sem Guði ber.

⁴Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

⁵Því að misgjörð þín leggur þér orð í munn og þú velur þér lævísra tungu.

⁵Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

⁶Þinn eigin munnur sakfellir þig, ekki ég, og varir þínar vitna í gegn þér.

⁶Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

⁷Fæddist þú fyrstur manna og ert þú í heiminn borinn fyrr en hæðirnar?

⁷Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

⁸Hefir þú hlustað í ráði Guðs og hrifsað til þín spekina?

⁸Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

⁹Hvað veist þú, er vér eigi vissum, hvað skilur þú, er oss væri ókunnugt?

⁹Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

¹⁰Til eru og öldungar, gráhærðir menn, vor á meðal, auðgari að ævidögum en faðir þinn.

¹⁰Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

¹¹Er huggun Guðs þér lítils virði og mildileg orðin sem þú heyrir?

¹¹Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

¹²Hvers vegna hrífur gremjan þig og hví ranghvolfast augu þín,

¹²Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¹³er þú snýr reiði þinni gegn Guði og lætur þér slík orð um munn fara?

¹³Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

¹⁴Hvað er maðurinn, að hann geti verið hreinn, og sá verið réttlátur, sem af konu er fæddur?

¹⁴,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

¹⁵Sjá, sínum heilögu treystir Hann ekki, og himinninn er ekki hreinn í augum hans,

¹⁵Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

¹⁶hvað þá hinn andstyggilegi og spillti, maðurinn, sem drekkur ranglætið eins og vatn.

¹⁶cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

¹⁷Ég vil fræða þig, heyr þú mig, og það sem ég hefi séð, frá því vil ég segja,

¹⁷Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

¹⁸því er vitringarnir kunngjörðu _ og duldu ekki _ svo sem arfsögn frá feðrum sínum,

¹⁸ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

¹⁹en þeim einum var landið gefið, og enginn útlendingur hafði enn farið um meðal þeirra.

¹⁹cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

²⁰Alla ævi sína kvelst hinn óguðlegi og öll þau ár, sem geymd eru ofbeldismanninum.

²⁰,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

²¹Skelfingarhljóð óma í eyrum honum, á friðartímum ræðst eyðandinn á hann.

²¹Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

²²Hann trúir því ekki, að hann komist út úr myrkrinu, og hann er kjörinn undir sverðið.

²²El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

²³Hann reikar um til þess að leita sér brauðs _ hvar er það? _ hann veit að ógæfudagurinn bíður hans.

²³aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

²⁴Neyð og angist skelfa hann, hún ber hann ofurliði eins og konungur, sem búinn er til atlögu,

²⁴Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

²⁵af því hann útrétti hönd sína gegn Guði og reis þrjóskur í móti hinum Almáttka,

²⁵Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

²⁶rann í móti honum illvígur undir þykkum bungum skjalda sinna.

²⁶şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

²⁷Hann þakti andlit sitt spiki og safnaði fitu á lendar sér,

²⁷Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

²⁸settist að í eyddum borgum, í húsum, er enginn átti í að búa og ákveðið var, að verða skyldu að rústum.

²⁸şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

²⁹Hann verður ekki ríkur, og eigur hans haldast ekki við, og kornöx hans svigna ekki til jarðar.

²⁹Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

³⁰Hann kemst eigi undan myrkrinu, frjóanga hans mun loginn svíða, og fyrir reiðiblæstri hans ferst hann.

³⁰Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

³¹Hann skyldi ekki reiða sig á hégóma; hann villist, því að hégómi verður umbun hans.

³¹Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

³²Það rætist fyrir skapadægur hans, og pálmagrein hans grænkar eigi.

³²Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

³³Hann hristir af sér súr berin eins og vínviðurinn og varpar af sér blómunum eins og olíutréð.

³³Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

³⁴Því að sveit hinna óguðlegu er ófrjó, og eldur eyðir tjöldum mútugjafanna.Þeir ganga þungaðir með mæðu og ala ógæfu, og kviður þeirra undirbýr svik.

³⁴Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

³⁵Þeir ganga þungaðir með mæðu og ala ógæfu, og kviður þeirra undirbýr svik.

³⁵El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```