¹Heyr, spekin kallar og hyggnin lætur raust sína gjalla.

¹Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

²Uppi á hæðunum við veginn, þar sem göturnar kvíslast _ stendur hún.

²Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

³Við hliðin, þar sem gengið er út úr borginni, þar sem gengið er inn um dyrnar, kallar hún hátt:

³şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

⁴Til yðar, menn, tala ég, og raust mín hljómar til mannanna barna.

⁴,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

⁵Þér óreyndu, lærið hyggindi, og þér heimskingjar, lærið skynsemi.

⁵Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

⁶Hlýðið á, því að ég tala það sem göfuglegt er, og varir mínar tjá það sem rétt er.

⁶Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

⁷Því að sannleika mælir gómur minn og guðleysi er viðbjóður vörum mínum.

⁷Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

⁸Einlæg eru öll orð munns míns, í þeim er ekkert fals né fláræði.

⁸Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

⁹Öll eru þau einföld þeim sem skilning hefir, og blátt áfram fyrir þann sem hlotið hefir þekkingu.

⁹Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

¹⁰Takið á móti ögun minni fremur en á móti silfri og fræðslu fremur en úrvals gulli.

¹⁰Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

¹¹Því að viska er betri en perlur, og engir dýrgripir jafnast á við hana.

¹¹Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

¹²Ég, spekin, er handgengin hyggindunum og ræð yfir ráðdeildarsamri þekking.

¹²Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

¹³Að óttast Drottin er að hata hið illa, drambsemi og ofdramb og illa breytni og fláráðan munn _ það hata ég.

¹³Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

¹⁴Mín er ráðspekin og framkvæmdarsemin, ég er hyggnin, minn er krafturinn.

¹⁴Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

¹⁵Fyrir mína hjálp ríkja konungarnir og úrskurða höfðingjarnir réttvíslega.

¹⁵Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

¹⁶Fyrir mína hjálp stjórna stjórnendurnir og tignarmennin _ allir valdsmenn á jörðu.

¹⁶Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

¹⁷Ég elska þá sem mig elska, og þeir sem leita mín, finna mig.

¹⁷Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

¹⁸Auður og heiður eru hjá mér, ævagamlir fjármunir og réttlæti.

¹⁸Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

¹⁹Ávöxtur minn er betri en gull og gimsteinar og eftirtekjan eftir mig betri en úrvals silfur.

¹⁹Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

²⁰Ég geng á götu réttlætisins, á stigum réttarins miðjum,

²⁰Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

²¹til þess að gefa þeim sanna auðlegð, er elska mig, og fylla forðabúr þeirra.

²¹ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

²²Drottinn skóp mig í upphafi vega sinna, á undan öðrum verkum sínum, fyrir alda öðli.

²²Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

²³Frá eilífð var ég sett til valda, frá upphafi, áður en jörðin var til.

²³Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

²⁴Ég fæddist áður en hafdjúpin urðu til, þá er engar vatnsmiklar lindir voru til.

²⁴Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

²⁵Áður en fjöllunum var hleypt niður, á undan hæðunum fæddist ég,

²⁵am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

²⁶áður en hann skapaði völl og vengi og fyrstu moldarkekki jarðríkis.

²⁶cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

²⁷Þegar hann gjörði himininn, þá var ég þar, þegar hann setti hvelfinguna yfir hafdjúpið,

²⁷Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

²⁸þegar hann festi skýin uppi, þegar uppsprettur hafdjúpsins komust í skorður,

²⁸cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

²⁹þegar hann setti hafinu takmörk, til þess að vötnin færu eigi lengra en hann bauð, þegar hann festi undirstöður jarðar.

²⁹cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

³⁰Þá stóð ég honum við hlið sem verkstýra, og ég var yndi hans dag hvern, leikandi mér fyrir augliti hans alla tíma,

³⁰eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

³¹leikandi mér á jarðarkringlu hans, og hafði yndi mitt af mannanna börnum.

³¹jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

³²Og nú, þér yngismenn, hlýðið mér, því að sælir eru þeir, sem varðveita vegu mína.

³²Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

³³Hlýðið á aga, svo að þér verðið vitrir, og látið hann eigi sem vind um eyrun þjóta.

³³Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

³⁴Sæll er sá maður, sem hlýðir mér, sem vakir daglega við dyr mínar og geymir dyrastafa minna.

³⁴Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

³⁵Því að sá sem mig finnur, finnur lífið og hlýtur blessun af Drottni.En sá sem missir mín, skaðar sjálfan sig. Allir þeir, sem hata mig, elska dauðann.

³⁵Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

³⁶En sá sem missir mín, skaðar sjálfan sig. Allir þeir, sem hata mig, elska dauðann.

³⁶Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.