1Nak ac xcam laj Josué, eb laj Israel queßtijoc chiru li Kâcuaß ut queßxye re: —¿Ani ke xbên cua teßxic chi pletic riqßuineb laj Canaán? chanqueb.
1Efter Josvas død spurte Israels barn Herren: Hvem av oss skal først dra op mot kana'anittene og stride mot dem?
2Quichakßoc li Kâcuaß ut quixye reheb: —Aßaneb laj Judá li teßxic xbên cua. Lâin tinkßaxtesi li naßajej saß rukßeb aßan, chan.
2Og Herren sa: Juda skal dra op; jeg har gitt landet i hans hånd.
3Eb li ralal xcßajol laj Judá queßâtinac riqßuineb li ralal xcßajol laj Simeón ut queßxye reheb: —Choêtenkßa chi pletic riqßuineb laj Canaán re nak takêchani li naßajej. Ut lâo toxic ajcuiß chêtenkßanquil chi pletic chirix li naßajej li textzßak lâex, chanqueb. Ut eb li ralal xcßajol laj Simeón queßxsume xic chixtenkßanquileb.
3Da sa Juda til sin bror Simeon: Dra op med mig til min lodd og la oss stride mot kana'anittene! Så skal jeg og dra med dig til din lodd. Og Simeon drog med ham.
4Joßcan nak eb li ralal xcßajol laj Judá queßcôeb chi pletic. Ut li Kâcuaß Dios quixtenkßaheb chi numtâc saß xbêneb laj cananeo ut laj ferezeo. Queßxcamsiheb lajêb mil chi cuînk saß li naßajej Bezec.
4Så drog Juda op, og Herren gav kana'anittene og ferisittene i deres hånd; de slo dem i Besek, ti tusen mann.
5Aran Bezec queßxtau laj Adoni-bezec lix reyeb ut queßpletic riqßuin. Queßnumta saß xbêneb laj cananeo ut eb laj ferezeo.
5I Besek traff de på Adoni-Besek og stred mot ham; de slo kana'anittene og ferisittene,
6Laj Adoni-bezec quiêlelic chiruheb laj Israel. Abanan queßxtâke toj retal queßxchap ut queßrisiheb lix mamaßil li rußuj rok ut lix mamaßil li rußuj rukß.
6men Adoni-Besek flyktet, og de forfulgte ham og grep ham og avhugg hans tommelfingrer og tommeltær.
7Ut laj Adoni-bezec quixye: —Junxil lâin xintakla xyocßbal xmamaßil li rußuj rokeb ut lix mamaßil li rußuj rukßeb lajêb xcâcßâl chi rey ut nequeßxxoc lix cßaj li cua li natßaneß rubel lin mêx re nak teßcuaßak. Anakcuan li Dios xbânu cue joß xinbânu reheb aßan, chan. Ut laj Adoni-bezec quicßameß Jerusalén ut aran quicam.
7Da sa Adoni-Besek: Sytti konger med avhugne tommelfingrer og tommeltær sanket smuler under mitt bord; som jeg gjorde, har Gud gjort mot mig igjen. Og de førte ham til Jerusalem, og der døde han.
8Eb li ralal xcßajol laj Judá queßpletic riqßuineb li cuanqueb Jerusalén ut queßnumta saß xbêneb. Queßxcamsiheb li cristian ut queßxcßat lix tenamiteb.
8Og Judas barn stred mot Jerusalem og inntok det og slo det med sverdets egg, og de satte ild på byen.
9Chirix aßan queßcôeb chi pletic riqßuineb laj Canaán li cuanqueb saß li tzûl ru ut saß li ru takßa, joß eb ajcuiß li cuanqueb Neguev.
9Siden drog Judas barn ned for å krige mot de kana'anitter som bodde i fjellbygdene og i sydlandet og i lavlandet.
10Ut queßcôeb ajcuiß chi pletic riqßuineb laj cananeo li cuanqueb saß li tenamit Hebrón li nequeßxye ajcuiß Quiriat-arba re junxil. Ut queßnumta saß xbêneb laj Sesai, eb laj Ahimán, ut eb laj Talmai.
10Og Juda drog imot de kana'anitter som bodde i Hebron - Hebrons navn var før Kirjat-Arba - og de slo Sesai og Akiman og Talmai.
11Chirix aßan queßcôeb chi pletic saß li tenamit Debir, li queßxye Quiriat-sefer re junxil.
11Derfra drog han mot innbyggerne i Debir - Debirs navn var før Kirjat-Sefer.
12Ut laj Caleb quixye: —Li ani tâxic chirêchaninquil li tenamit Quiriat-sefer, lâin tinqßue lin rabin, lix Acsa xcßabaß, chokß rixakil, chan.
12Og Kaleb sa: Den som vinner over Kirjat-Sefer og inntar det, ham vil jeg gi min datter Aksa til hustru.
13Ut laj Otoniel li ralal laj Cenaz, aßan li qui-êchanin chak re li tenamit. Joßcan nak laj Caleb quixqßue lix Acsa chokß rixakil laj Otoniel. Laj Cenaz, aßan li rîtzßin laj Caleb.
13Og kenisitten Otniel, Kalebs yngre bror, inntok det; og han gav ham sin datter Aksa til hustru.
14Nak ac xiqueb re saß rochocheb, laj Otoniel quixye re lix Acsa nak tixtzßâma chiru lix yucuaß nak tixqßue xchßochß re âuc. Ut lix Acsa quicube chirix lix bûr ut laj Caleb quixye re: —¿Cßaß raj ru tâcuaj? chan.
14Og da hun kom (til sin manns hus), egget hun ham til å be hennes far om en jordeiendom, og hun sprang ned av asenet. Da sa Kaleb til henne: Hvad vil du?
15Ut lix Acsa quixye re: —Nintzßâma junak usilal châcuu. Ac xaqßue cue li chßochß li cuan saß xcuênt Neguev. Tâqßueheb ajcuiß li yußam haß cue, chan. Ut laj Caleb quixqßue re eb li yußam haß li cuanqueb saß li ru takßa joß eb ajcuiß li cuanqueb saß li naßajej li tzûl ru.
15Hun svarte: Gi mig en avskjedsgave! Du har giftet mig bort til dette tørre sydlandet, gi mig nu vannkilder! Så gav Kaleb henne de øvre og de nedre kilder.
16Eb li ralal xcßajol lix yucuaß li rixakil laj Moisés, aßaneb laj Ceneo. Eb aßan queßrochbeni li ralal xcßajol laj Judá nak queßel saß li tenamit Jericó bar cuanqueb cuiß nabal chi cheß palmera. Queßcôeb saß li chaki chßochß li cuan nachß riqßuin li tenamit Arad saß xcuênt Neguev. Ut aran queßcana chi cuânc saß xyânkeb li cuanqueb saß li naßajej aßan.
16Efterkommerne av kenitten, Moses' svoger, drog med Judas barn fra Palmestaden* op til Juda ørken, som ligger sønnenfor Arad; og de kom og bosatte sig blandt folket der. / {* 5MO 34, 3.}
17Ut eb li ralal xcßajol laj Judá queßcôeb rochbeneb li ralal xcßajol laj Simeón chi pletic riqßuineb laj cananeo li cuanqueb saß li tenamit Sefat ut queßnumta saß xbêneb. Xban nak queßxsach ru li tenamit, joßcan nak queßxqßue Horma chokß xcßabaß li tenamit aßan.
17Siden drog Juda ut med sin bror Simeon, og de slo de kana'anitter som bodde i Sefat; de slo byen med bann; derfor kalte de den Horma.
18Eb li ralal xcßajol laj Judá queßrêchaniheb li tenamit Gaza, Ascalón ut Ecrón rochbeneb li naßajej li cuanqueb chi xjun sutam.
18Og Juda inntok Gasa med tilhørende bygder og Askalon med tilhørende bygder og Ekron med tilhørende bygder.
19Li Kâcuaß cuan riqßuineb li ralal xcßajol laj Judá ut queßnumta saß xbêneb li cuanqueb saß li naßajej li tzûl ru. Abanan incßaß queßru queßnumta saß xbêneb li cuanqueb saß li ru takßa xban nak eb aßan cuanqueb lix carruaje yîbanbil riqßuin chßîchß.
19Og Herren var med Juda, så han tok fjellbygdene i eie; men han var ikke i stand til å drive bort innbyggerne i dalen, for de hadde jernvogner.
20Li tenamit Hebrón quiqßueheß re laj Caleb joß quixye laj Moisés. Ut laj Caleb quirisiheb saß li naßajej aßan li oxib chßûtal li ralal xcßajol laj Anac.
20Og de gav Hebron til Kaleb, således som Moses hadde sagt, og han drev de tre Anaks sønner bort derfra.
21Abanan eb li ralal xcßajol laj Benjamín incßaß queßrisiheb laj jebuseo saß li tenamit Jerusalén. Toj chalen anakcuan eb laj jebuseo cuanqueb saß xyânkeb li ralal xcßajol laj Benjamín.
21Men jebusittene, som bodde i Jerusalem, fikk Benjamins barn ikke drevet bort, og jebusittene blev boende sammen med Benjamins barn i Jerusalem og har bodd der til denne dag.
22Eb li ralal xcßajol laj José queßcôeb chi pletic riqßuineb li cuanqueb Bet-el. Ut li Kâcuaß cuan riqßuineb.
22Josefs barn drog også ut; de gikk imot Betel, og Herren var med dem.
23Eb li ralal xcßajol laj José queßxtaklaheb laj qßuehol etal saß li tenamit Bet-el, li quiyeman ajcuiß Luz re junxil.
23Og Josefs barn sendte speidere til Betel - byen hette før Luz -
24Queßril jun li cuînk eb laj qßuehol etal nak yô chi êlc saß li tenamit ut queßxye re: —Tâcßut chiku chanru naru to-oc saß li tenamit ut takuxtâna âcuu nak tonumtâk saß xbên li tenamit, chanqueb re.
24og speiderne fikk se en mann som gikk ut av byen, og de sa til ham: Vis oss hvor vi kan komme inn i byen! Så vil vi vise barmhjertighet mot dig.
25Joßcan nak li cuînk quixcßut chiruheb chanru nak teßoc saß li tenamit. Ut nak queßoc, queßxcamsi chixjunileb li cuanqueb aran. Caßaj cuiß li cuînk aßan rochbeneb li ralal xcßajol ut li rixakil queßxcanab chi êlc saß li naßajej aßan.
25Og han viste dem hvor de kunde komme inn i byen, og de slo byen med sverdets egg; men mannen og hele hans slekt lot de gå.
26Li cuînk aßan cô chi cuânc saß lix naßajeb laj heteo. Quixyîb jun li tenamit aran ut quixqßue Luz chokß xcßabaß. Toj chalen anakcuan Luz nayeman re li tenamit aßan.
26Og mannen drog til hetittenes land, og han bygget en by og kalte den Luz; det navn har den hatt til denne dag.
27Eb li ralal xcßajol laj Manasés incßaß queßru risinquileb li cuanqueb saß eb li tenamit Bet-seán ut Taanac, joß ajcuiß li tenamit Dor. Chi moco queßrisiheb saß li cocß cßalebâl li cuanqueb chi xjun sutam. Ut incßaß queßrisiheb saß eb li tenamit Ibleam ut Meguido, chi moco queßrisiheb saß li cocß cßalebâl li cuanqueb chi xjun sutam. Joßcan nak eb laj cananeo queßcana chi cuânc saß li naßajej aßan.
27Men Manasse drev ikke bort innbyggerne i Bet-Sean med tilhørende småbyer eller i Ta'anak med tilhørende småbyer eller innbyggerne i Dor med tilhørende småbyer eller innbyggerne i Jibleam med tilhørende småbyer eller innbyggerne i Megiddo med tilhørende småbyer; og det lyktes kana'anittene å bli boende der i landet.
28Nak quicacuu xmetzßêuheb laj Israel, queßxpuersiheb laj cananeo chixtojbal rix lix naßajeb. Ut incßaß queßrisiheb saß li naßajej aßan.
28Men da Israel blev sterkt, gjorde de kana'anittene arbeidspliktige, men de drev dem ikke bort.
29Joßcan ajcuiß eb li ralal xcßajol laj Efraín incßaß queßrisiheb laj cananeo saß li naßajej Gezer. Queßcana ban chi cuânc saß xyânkeb li ralal xcßajol laj Efraín.
29Og Efra'im drev ikke bort de kana'anitter som bodde i Geser, men kana'anittene blev boende midt iblandt dem i Geser.
30Eb li ralal xcßajol laj Zabulón incßaß queßrisiheb laj cananeo saß eb li tenamit Quitrón ut Naalal. Queßcana ban chi cuânc aran. Abanan eb li ralal xcßajol laj Zabulón queßxpuersiheb chixtojbal rix lix naßajeb.
30Sebulon drev ikke bort innbyggerne i Kitron og innbyggerne i Nahalol, men kana'anittene blev boende midt iblandt dem og blev arbeidspliktige.
31Chi moco eb li ralal xcßajol laj Aser queßrisiheb li cuanqueb saß eb li tenamit Aco, Sidón, Alab, Aczib, Helba ut Afec joß ajcuiß Rehob.
31Aser drev ikke bort innbyggerne i Akko og innbyggerne i Sidon og Ahlab og Aksib og Helba og Afik og Rehob,
32Joßcan nak eb li ralal xcßajol laj Aser queßcuan saß xyânkeb laj cananeo xban nak incßaß queßrisiheb saß li naßajej aßan.
32men aserittene bosatte sig midt iblandt kana'anittene som bodde i landet; de drev dem ikke bort.
33Eb li ralal xcßajol laj Neftalí incßaß ajcuiß queßrisiheb li cuanqueb saß eb li tenamit Bet-semes ut Bet-anat. Queßcuan ban saß xyânkeb. Abanan eb li ralal xcßajol laj Neftalí queßxpuersiheb laj Canaán chixtojbal rix lix naßajeb.
33Naftali drev ikke bort innbyggerne i Bet-Semes og innbyggerne i Bet-Anat, men bosatte sig midt iblandt kana'anittene som bodde i landet, og innbyggerne i Bet-Semes og Bet-Anat blev arbeidspliktige under dem.
34Eb laj amorreo incßaß queßxcanabeb li ralal xcßajol laj Dan chi oc saß li ru takßa. Queßcana ban saß li naßajej li tzûl ru.
34Og amorittene trengte Dans barn op i fjellene; de lot dem ikke få komme ned i dalen.
35Eb laj amorreo queßcana chi cuânc saß li tzûl Heres, ut saß eb li tenamit Ajalón ut Saalbim. Nak queßcacuu xmetzßêuheb li ralal xcßajol laj José queßxpuersiheb chixtojbal rix lix naßajeb.Li nubâl re lix naßajeb laj amorreo naticla cuan cuiß li tzûl Acrabim xcßabaß. Nacuulac toj saß li tenamit Sela li cuan saß li norte.
35Det lyktes amorittene å bli boende i Har-Heres, i Ajalon og i Sa'albim; men Josefs barns hånd lå tungt på dem, og de blev arbeidspliktige.
36Li nubâl re lix naßajeb laj amorreo naticla cuan cuiß li tzûl Acrabim xcßabaß. Nacuulac toj saß li tenamit Sela li cuan saß li norte.
36Amorittenes grense gikk fra Akrabbim-skaret, fra Hassela og opefter.