1At Kâcuaß, lâat taxak chiqßuehekß âlokßal. Mâcuaß taxak lâo. Lâat taxak chiqßuehekß âlokßal xban nak lâat li nacatcßutuc lix yâlal chiku ut lâat li nacat-uxtânan ku.
1Ikke oss, Herre, ikke oss, men ditt navn gi du ære for din miskunnhets, for din trofasthets skyld!
2¿Cßaßut nak li tenamit teßxye ke: —¿Bar cuan lê Dios?—
2Hvorfor skal hedningene si: Hvor er nu deres Gud?
3Li kaDios, aßan cuan saß choxa ut aßan naxbânu li cßaßru naraj.
3Vår Gud er jo i himmelen; han gjør alt det han vil.
4Abanan li jalanil dios li nequeßxlokßoni li tenamit li incßaß nequeßxpâb li Dios, aßan yal yîbanbil xbaneb li cuînk riqßuin oro ut plata.
4Deres avguder er sølv og gull, et verk av menneskehender.
5Eb li dios aßan cuanqueb xtzßûmal re, aban incßaß nequeßâtinac. Ut cuanqueb xnakß ru, aban incßaß naru nequeßiloc.
5De har munn, men taler ikke; de har øine, men ser ikke;
6Cuanqueb xicß, aban incßaß nequeßabin. Ut cuanqueb rußuj, aban incßaß nequeßutzßuc.
6de har ører, men hører ikke; de har nese, men lukter ikke.
7Cuanqueb rukß, aban incßaß nequeßchßeßoc. Ut cuanqueb rok, aban incßaß nequeßbêc. Ut incßaß nequeßâtinac.
7Deres hender føler ikke, deres føtter går ikke; de gir ingen lyd med sin strupe.
8Eb li queßyîban reheb li dios aßin, chanchaneb ajcuiß lix dios li queßxyîb. Ut eb li nequeßxcßojob xchßôl riqßuin li yîbanbil dios, chanchaneb ajcuiß lix dios li nequeßxlokßoni.
8Som de selv er, blir de som gjør dem, hver den som setter sin lit til dem.
9Lâex aj Israel, cauhak êchßôl riqßuin li nimajcual Dios xban nak aßan li nacoloc êre ut aßan li natenkßan êre.
9Israel, sett din lit til Herren! Han er deres hjelp og deres skjold.
10Joßcan ajcuiß lâex aj tij. Cauhak êchßôl riqßuin li nimajcual Dios xban nak aßan li natenkßan êre ut aßan li nacoloc êre.
10Arons hus, sett eders lit til Herren! Han er deres hjelp og deres skjold.
11Ut lâex li nequexucua ru li Dios, cauhak êchßôl riqßuin xban nak aßan li natenkßan êre ut aßan li nacoloc êre.
11I som frykter Herren, sett eders lit til Herren! Han er deres hjelp og deres skjold.
12Li Kâcuaß junelic nocojultico re. Aßan tâosobtesînk ke lâo aj Israel. Ut aßan ajcuiß li tâosobtesînk reheb laj tij.
12Herren kom oss i hu; han skal velsigne, han skal velsigne Israels hus, han skal velsigne Arons hus,
13Li Kâcuaß târosobtesiheb chixjunileb li nequeßxucuan ru. Târosobtesiheb li cuanqueb xcuanquil joß ajcuiß li mâcßaßeb xcuanquil.
13han skal velsigne dem som frykter Herren, de små med de store.
14Aß ta li Kâcuaß chiqßuehok nabal lê ralal êcßajol. Ut aßan ta ajcuiß chiqßuehok nabal li ralal xcßajol lê ralal êcßajol.
14Herren la eder vokse i tall, eder og eders barn!
15Aß ta li nimajcual Dios li quiyîban re li choxa ut li ruchichßochß chi-osobtesînk êre.
15Velsignet være I av Herren, himmelens og jordens skaper!
16Li choxa aßan xnaßaj li nimajcual Dios xban nak aran cuan. Abanan li ruchichßochß aßan quixqßue reheb li cristian re teßcuânk cuiß.
16Himmelen er Herrens himmel, men jorden har han gitt menneskenes barn.
17Li ani ac xcam incßaß chic naru naxqßue xlokßal li Dios xban nak mâcßaß chic xmusikß.Abanan lâo, li toj yoßyôco, nakaqßue xlokßal li Kâcuaß anakcuan ut chi junelic. ¡Lokßoninbil taxak li nimajcual Dios!
17De døde lover ikke Herren, ingen av dem som farer ned i dødsrikets stillhet;
18Abanan lâo, li toj yoßyôco, nakaqßue xlokßal li Kâcuaß anakcuan ut chi junelic. ¡Lokßoninbil taxak li nimajcual Dios!
18men vi skal love Herren fra nu av og inntil evig tid. Halleluja!