¹욥이 또 비사를 들어 가로되

¹Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

²내가 이전 달과 하나님이 나를 보호하시던 날에 지내던 것 같이 되었으면

²,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

³그 때는 그의 등불이 내 머리에 비취었고 내가 그 광명을 힘입어 흑암에 행하였었느니라

³cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

⁴나의 강장하던 날과 같이 지내었으면 그 때는 하나님의 우정이 내 장막 위에 있었으며

⁴Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

⁵그 때는 전능자가 오히려 나와 함께 계셨으며 나의 자녀들이 나를 둘러 있었으며

⁵cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

⁶뻐터가 내 발자취를 씻기며 반석이 나를 위하여 기름 시내를 흘러 내었으며

⁶cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

⁷그 때는 내가 나가서 성문에 이르기도 하며 내 자리를 거리에 베풀기도 하였었느니라

⁷Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁸나를 보고 소년들은 숨으며 노인들은 일어나서 서며

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

⁹방백들은 말을 참고 손으로 입을 가리우며

⁹Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

¹⁰귀인들은 소리를 금하니 그 혀가 입 천장에 붙었었느니라

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

¹¹귀가 들은즉 나를 위하여 축복하고 눈이 본즉 나를 위하여 증거하였었나니

¹¹Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹²이는 내가 부르짖는 빈민과 도와줄 자 없는 고아를 건졌음이라

¹²Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

¹³망하게 된 자도 나를 위하여 복을 빌었으며 과부의 마음이 나로 인하여 기뻐 노래하였었느니라

¹³Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁴내가 의로 옷을 삼아 입었으며 나의 공의는 도포와 면류관 같았었느니라

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

¹⁵나는 소경의 눈도 되고 절뚝발이의 발도 되고

¹⁵Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

¹⁶빈궁한 자의 아비도 되며 생소한 자의 일을 사실하여 주었으며

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

¹⁷불의한 자의 어금니를 꺽고 그 잇사이에서 겁탈한 물건을 빼어 내었었느니라

¹⁷Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹⁸내가 스스로 말하기를 나는 내 보금자리에서 선종하리라 나의 날은 모래 같이 많을 것이라

¹⁸Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁹내 뿌리는 물로 뻗어나가고 내 가지는 밤이 맞도록 이슬에 젖으며

¹⁹Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

²⁰내 영광은 내게 새로와지고 내 활은 내 손에서 날로 강하여지느니라 하였었노라

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

²¹무리는 내 말을 들으며 나의 가르치기를 잠잠히 기다리다가

²¹Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

²²내가 말한 후에 그들이 말을 내지 못하였었나니 나의 말이 그들에게 이슬 같이 됨이니라

²²După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²³그들이 나 바라기를 비 같이 하였으며 입을 벌리기를 늦은 비 기다리듯 하였으므로

²³Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

²⁴그들이 의지 없을 때에 내가 함소하여 동정하면 그들이 나의 얼굴 빛을 무색하게 아니하였었느니라

²⁴Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁵내가 그들의 길을 택하고 으뜸으로 앉았었나니 왕이 군중에 거함도 같았고 애곡하는 자를 위로하는 사람도 같았었느니라

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.