¹욥이 대답하여 가로되

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²나의 분한을 달아 보며 나의 모든 재앙을 저울에 둘 수 있으면

²,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

³바다 모래보다도 무거울 것이라 그럼으로 하여 나의 말이 경솔하였구나

³ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

⁴전능자의 살이 내 몸에 박히매 나의 영이 그 독을 마셨나니 하나님의 두려움이 나를 엄습하여 치는구나

⁴Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

⁵들 나귀가 풀이 있으면 어찌 울겠으며 소가 꼴이 있으면 어찌 울겠느냐 ?

⁵Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

⁶싱거운 것이 소금 없이 먹히겠느냐 ? 닭의 알 흰자위가 맛이 있겠느냐 ?

⁶Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

⁷이런 것을 만지기도 내 마음이 싫어하나니 못된 식물 같이 여김이니라

⁷Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

⁸하나님이 나의 구하는 것을 얻게 하시며 나의 사모하는 것 주시기를 내가 원하나니

⁸O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

⁹이는 곧 나를 멸하시기를 기뻐하사 그 손을 들어 나를 끊으실 것이라

⁹De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

¹⁰그러할지라도 내가 오히려 위로를 받고 무정한 고통 가운데서도 기뻐할 것은 내가 거룩하신 이의 말씀을 거역지 아니하였음이니라

¹⁰Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

¹¹내가 무슨 기력이 있관대 기다리겠느냐 ? 내 마지막이 어떠하겠관대 오히려 참겠느냐 ?

¹¹La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¹²나의 기력이 어찌 돌의 기력이겠느냐 ? 나의 살이 어찌 놋쇠겠느냐 ?

¹²Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¹³나의 도움이 내 속에 없지 아니하냐 ? 나의 지혜가 내게서 쫓겨나지 아니하였느냐 ?

¹³Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

¹⁴피곤한 자 곧 전능자 경외하는 일을 폐한 자를 그 벗이 불쌍히 여길 것이어늘

¹⁴Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

¹⁵나의 형제는 내게 성실치 아니함이 시냇물의 마름 같고 개울의 잦음 같구나

¹⁵Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

¹⁶얼음이 녹으면 물이 검어지며 눈이 그 속에 감취었을지라도

¹⁶Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

¹⁷따뜻하면 마르고 더우면 그 자리에서 아주 없어지나니

¹⁷vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

¹⁸떼를 지은 객들이 시냇가로 다니다가 돌이켜 광야로 가서 죽고

¹⁸Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

¹⁹데마의 떼들이 그것을 바라보고 스바의 행인들도 그것을 사모하다가

¹⁹Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

²⁰거기 와서는 바라던 것을 부끄리고 낙심하느니라

²⁰Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

²¹너희도 허망한 자라 너희가 두려운 일을 본즉 겁내는구나

²¹Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

²²내가 언제 너희에게 나를 공급하라 하더냐 ? 언제 나를 위하여 너희 재물로 예물을 달라더냐 ?

²²V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

²³내가 언제 말하기를 대적의 손에서 나를 구원하라 하더냐 ? 포악한 자의 손에서 나를 구속하라 하더냐 ?

²³scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

²⁴내게 가르쳐서 나의 허물된 것을 깨닫게 하라 내가 잠잠하리라

²⁴Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

²⁵옳은 말은 어찌 그리 유력한지, 그렇지만 너희의 책망은 무엇을 책망함이뇨

²⁵O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

²⁶너희가 말을 책망하려느냐 ? 소망이 끊어진 자의 말은 바람 같으니라

²⁶Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

²⁷너희는 고아를 제비 뽑으며 너희 벗을 매매할 자로구나

²⁷Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

²⁸이제 너희가 나를 향하여 보기를 원하노라 내가 너희를 대면하여 결코 거짓말하지 아니하리라

²⁸Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

²⁹너희는 돌이켜 불의한 것이 없게 하기를 원하노라 너희는 돌이키라 내 일이 의로우니라

²⁹Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

³⁰내 혀에 어찌 불의한 것이 있으랴 내 미각이 어찌 궤휼을 분변치 못하랴

³⁰Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?