1Halleluja! Min sjel, lov Herren!
1Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
2Jeg vil love Herren så lenge jeg lever; jeg vil lovsynge min Gud så lenge jeg er til.
2Voi lăuda pe Domnul cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
3Sett ikke eders lit til fyrster, til et menneskebarn, hos hvem det ikke er frelse!
3Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor.
4Farer hans ånd ut, så vender han tilbake til sin jord; på den samme dag er det forbi med hans tankes råd.
4Suflarea lor trece, se întorc în pămînt, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor.
5Salig er den hvis hjelp er Jakobs Gud, hvis håp står til Herren, hans Gud,
5Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
6som gjorde himmel og jord, havet og alt hvad i dem er, som er trofast til evig tid,
6El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.
7som hjelper de undertrykte til deres rett, som gir de hungrige brød. Herren løser de bundne,
7El face dreptate celor asupriţi; dă pîne celor flămînzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război;
8Herren åpner de blindes øine, Herren opreiser de nedbøiede, Herren elsker de rettferdige,
8Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
9Herren bevarer de fremmede; farløse og enker holder han oppe, men de ugudeliges vei gjør han kroket.
9Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.
10Herren skal være konge evindelig, din Gud, Sion, fra slekt til slekt. Halleluja!
10Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămîne din veac în veac! Lăudaţi pe Domnul!