1Pilnain a in a lamkhina, a khuam sagihte a phuta:
1LA sabiduría edificó su casa, Labró sus siete columnas;
2A gante a goutaa: a uain leng a helta hi; a dohkan leng a bawl khinta.
2Mató sus víctimas, templó su vino, Y puso su mesa.
3A nungakte a sawlkhe taa, khopi munsang penpente tungah a kikou a,
3Envió sus criadas; Sobre lo más alto de la ciudad clamó:
4Mi mawl peuhmah, hiai lamah hong kihei hen: theihsiamna neilou amah tungtang ahihleh, aman a kiangah,
4Cualquiera simple, venga acá. A los faltos de cordura dijo:
5Hongin, ka tanghou ne unla, ka helsa ka uain dawn un, a chi hi.
5Venid, comed mi pan, Y bebed del vino que yo he templado.
6Pai khia unla, nou mi mawlte, hing un; theihsiamna lampi ah pai un.
6Dejad las simplezas, y vivid; Y andad por el camino de la inteligencia.
7Musitmi bawl hoihin amaha dingin zumhuaina a mu: huan kuapeuh migilou salin amah adingin minsiatna a mu.
7El que corrige al escarnecedor, afrenta se acarrea: El que reprende al impío, se atrae mancha.
8Musitmi sal dahin, nang a honho kha ding: mi pil salin, huan nang a honit ding.
8No reprendas al escarnecedor, porque no te aborrezca: Corrige al sabio, y te amará.
9Mi pil kiangah hilhna pe lechin, a pilzo lai dinga: mi diktat sinsakin,
9Da al sabio, y será más sabio: Enseña al justo, y acrecerá su saber.
10Toupa kihtak pilna bul ahi: mi siangthou theihna theihsiamna ahi.
10El temor de Jehová es el principio de la sabiduría; Y la ciencia de los santos es inteligencia.
11Kei jiakin na nite lah hihtam ahi dinga, na damsung kumte lah hihpun ahi ding hi.
11Porque por mí se aumentarán tus días, Y años de vida se te añadirán.
12Na pil leh, nangmah adia pil na hi. Huan mi na muhsit leh, nang kian na po ding hi.
12Si fueres sabio, para ti lo serás: Mas si fueres escarnecedor, pagarás tú solo.
13Numei hai a aphuai; mimawl ahia, bangmah a theikei.
13La mujer loca es alborotadora; Es simple é ignorante.
14Huan a in konhkhak ah a tu a, khopi munsangtea tutphah tungah,
14Siéntase en una silla á la puerta de su casa, En lo alto de la ciudad,
15A vial paite sam ding, a lampite ua pai jelte,
15Para llamar á los que pasan por el camino, Que van por sus caminos derechos.
16Mi mawlte, hiai laiah hongkihei heh: huan amah theihsiamna neilou tungtang ahihleh, aman a kiangah,
16Cualquiera simple, dice, venga acá. A los faltos de cordura dijo:
17Tui gukte a khuma, aguka tanghou nak a nuam hi, a chi.Himahleh aman huailaiah misite a om uh chi a theikei; a mi sapte Seol thuk ah a om uh chih.
17Las aguas hurtadas son dulces, Y el pan comido en oculto es suave.
18Himahleh aman huailaiah misite a om uh chi a theikei; a mi sapte Seol thuk ah a om uh chih.
18Y no saben que allí están los muertos; Que sus convidados están en los profundos de la sepultura.