Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Job

29

1E prosseguindo Jó no seu discurso, disse:
1Laj Job quixye ajcuiß reheb:
2Ah! quem me dera ser como eu fui nos meses do passado, como nos dias em que Deus me guardava;
2—Us raj tinsukßîk ta cuißchic saß eb li cutan xeßnumeß nak li Dios toj yô chi iloc cue,
3quando a sua lâmpada luzia sobre o minha cabeça, e eu com a sua luz caminhava através das trevas;
3nak li Dios toj yô chixqßuebal innaßleb. Chanchan nak yô chixcutanobresinquil lin be nak yôquin chi bêc saß kßojyîn.
4como era nos dias do meu vigor, quando o íntimo favor de Deus estava sobre a minha tenda;
4Kßaxal us raj chokß cue nak tinsukßîk ta cuißchic saß insâjilal nak toj cuan chak nabal cßaßru cue, ut nak li Dios toj yô chirilbal lin jun cablal,
5quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, e os meus filhos em redor de mim;
5nak li nimajcual Dios toj cuan cuiqßuin ut eb li cualal incßajol toj cuanqueb saß li cuochoch.
6quando os meus passos eram banhados em leite, e a rocha me deitava ribeiros de azeite!
6Saß eb li cutan aßan toj cuanqueb nabal li cuacax ut nabal li leche. Ut nabal li aceite na-el. Usta saß xyânkeb li pec, na-el chi châbil li cheß olivo.
7Quando eu saía para a porta da cidade, e na praça preparava a minha cadeira,
7Nak ninxic saß li tenamit, lâin ninchunla saß xyânkeb li nequeßrakoc âtin.
8os moços me viam e se escondiam, e os idosos se levantavam e se punham em pé;
8Eb li toj sâjeb nequeßel saß lin be nak ninnumeß re xqßuebal inlokßal. Ut eb li ac chêqueb nequeßxakli re incßulbal.
9os príncipes continham as suas palavras, e punham a mão sobre a sua boca;
9Ut eb li cuanqueb xcuanquil nequeßxcanab âtinac nak nequeßril cuu ut nequeßxcßut li rukßeb re nak incßaß chic teßecßânk li jun chßol.
10a voz dos nobres emudecia, e a língua se lhes pegava ao paladar.
10Eb li nequeßcßamoc be, usta nînkeb xcuanquil, nequeßxcanab âtinac nak nin-oc saß xyânkeb re xqßuebal inlokßal.
11Pois, ouvindo-me algum ouvido, me tinha por bem-aventurado; e vendo-me algum olho, dava testemunho de mim;
11Eb li cristian li nequeßabin re li cßaßru ninye, nequeßxye, “Us xak re”, chanqueb. Ut eb li ani nequeßiloc re li cßaßru ninbânu, châbil nequeßxye chicuix.
12porque eu livrava o miserável que clamava, e o órfão que não tinha quem o socorresse.
12Queßxye chi joßcan xban nak lâin nintenkßaheb li nebaß li tenkßâc teßraj, ut nintenkßaheb ajcuiß li mâcßaßeb xnaß xyucuaß, li mâ ani natenkßan reheb.
13A bênção do que estava a perecer vinha sobre mim, e eu fazia rejubilar-se o coração da viúva.
13Lâin xintenkßaheb li cuanqueb saß raylal, ut eb aßan nequeßxtzßâma usilal saß inbên. Ut ninqßueheb ajcuiß xsahil xchßôleb li xmâlcaßan xban nak nintenkßaheb.
14vestia-me da retidão, e ela se vestia de mim; como manto e diadema era a minha justiça.
14Junelic xinbânu li tîquilal ut li châbilal. Chanchan aj chic li cuakß li tîquilal ninbânu junelic.
15Fazia-me olhos para o cego, e pés para o coxo;
15Lâin junelic xintenkßaheb li mutzß ut eb li yêk rok. Chanchanin chic li xnakßeb ru ut chanchanin chic li rokeb.
16dos necessitados era pai, e a causa do que me era desconhecido examinava com diligência.
16Chanchanin chic lix yucuaßeb li nequeßraj tenkßâc. Ut lâin ajcuiß nincoloc reheb li jalaneb xtenamit.
17E quebrava os caninos do perverso, e arrancava-lhe a presa dentre os dentes.
17Lâin nacuisi xcuanquileb li incßaß useb xnaßleb ut nincoleb li tacuasinbileb chiruheb li nequeßrahobtesin reheb.
18Então dizia eu: No meu ninho expirarei, e multiplicarei os meus dias como a areia;
18Lâin nincßoxla saß inchßôl ut ninye: Najt tincuânk saß ruchichßochß. Ut nak ac tîxin chic tincâmk saß li cuochoch.
19as minhas raízes se estendem até as águas, e o orvalho fica a noite toda sobre os meus ramos;
19Cßajoßak xsahil saß inchßôl. Chanchanakin jun tôn li cheß aubil chire li nimaß. Ut li rukß natßakresîc xban li xchußque natßaneß chi kßek.
20a minha honra se renova em mim, e o meu arco se revigora na minhã mão.
20Junelic châbil teßxye chicuix. Ut junelic cauhak cuib, chanquin saß inchßôl.
21A mim me ouviam e esperavam, e em silêncio atendiam ao meu conselho.
21Eb aßan nequeßxcanab ribeb chirabinquil li cßaßru ninye nak ninqßueheb lix naßlebeb.
22Depois de eu falar, nada replicavam, e minha palavra destilava sobre eles;
22Mâcßaß nequeßxye chirix li cßaßru ninye xban nak eb aßan nequeßxnau nak yâl li ninye. Chanchan nak narucß li haß li chßochß nak nequeßrabi li cuâtin.
23esperavam-me como � chuva; e abriam a sua boca como � chuva tardia.
23Junelic yôqueb chiroybeninquil nak tinâtinak. Chanchan nak na-oybenîc li hab saß li sakßehil.
24Eu lhes sorria quando não tinham confiança; e não desprezavam a luz do meu rosto;
24Nak raheb saß xchßôl lâin quinqßueheb xsahil xchßôleb ut xban nak sa saß inchßôl, quinqßueheb xcacuilal xchßôleb.Lâin ninyehoc reheb cßaßru teßxbânu ut lâin nincßamoc be chiruheb. Chanchanin jun li rey nacßamoc be chiruheb lix soldado. Nak raheb saß xchßôl, lâin nincßojobeb xchßôleb.
25eu lhes escolhia o caminho, assentava-me como chefe, e habitava como rei entre as suas tropas, como aquele que consola os aflitos.
25Lâin ninyehoc reheb cßaßru teßxbânu ut lâin nincßamoc be chiruheb. Chanchanin jun li rey nacßamoc be chiruheb lix soldado. Nak raheb saß xchßôl, lâin nincßojobeb xchßôleb.