¹Tendo tédio � minha vida; darei livre curso � minha queixa, falarei na amargura da minha alma:

¹M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

²Direi a Deus: Não me condenes; faze-me saber por que contendes comigo.

²Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

³Tens prazer em oprimir, em desprezar a obra das tuas mãos e favorecer o desígnio dos ímpios?

³Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

⁴Tens tu olhos de carne? Ou vês tu como vê o homem?

⁴Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

⁵São os teus dias como os dias do homem? Ou são os teus anos como os anos de um homem,

⁵Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

⁶para te informares da minha iniqüidade, e averiguares o meu pecado,

⁶ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

⁷ainda que tu sabes que eu não sou ímpio, e que não há ninguém que possa livrar-me da tua mão?

⁷cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

⁸As tuas mãos me fizeram e me deram forma; e te voltas agora para me consumir?

⁸Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

⁹Lembra-te, pois, de que do barro me formaste; e queres fazer-me tornar ao pó?

⁹Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

¹⁰Não me vazaste como leite, e não me coalhaste como queijo?

¹⁰Nu m'ai muls ca laptele?

¹¹De pele e carne me vestiste, e de ossos e nervos me teceste.

¹¹M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

¹²Vida e misericórdia me tens concedido, e a tua providência me tem conservado o espírito.

¹²mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

¹³Contudo ocultaste estas coisas no teu coração; bem sei que isso foi o teu desígnio.

¹³Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

¹⁴Se eu pecar, tu me observas, e da minha iniqüidade não me absolverás.

¹⁴că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

¹⁵Se for ímpio, ai de mim! Se for justo, não poderei levantar a minha cabeça, estando farto de ignomínia, e de contemplar a minha miséria.

¹⁵Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

¹⁶Se a minha cabeça se exaltar, tu me caças como a um leão feroz; e de novo fazes maravilhas contra mim.

¹⁶Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

¹⁷Tu renovas contra mim as tuas testemunhas, e multiplicas contra mim a tua ira; reveses e combate estão comigo.

¹⁷Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

¹⁸Por que, pois, me tiraste da madre? Ah! se então tivera expirado, e olhos nenhuns me vissem!

¹⁸Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

¹⁹Então fora como se nunca houvera sido; e da madre teria sido levado para a sepultura.

¹⁹Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

²⁰Não são poucos os meus dias? Cessa, pois, e deixa-me, para que por um pouco eu tome alento;

²⁰Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

²¹antes que me vá para o lugar de que não voltarei, para a terra da escuridão e das densas trevas,

²¹înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

²²terra escuríssima, como a própria escuridão, terra da sombra trevosa e do caos, e onde a própria luz é como a escuridão.

²²în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``