¹Então respondeu Zofar, o naamatita, dizendo:

¹Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

²Não se dará resposta � multidão de palavras? ou será justificado o homem falador?

²,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

³Acaso as tuas jactâncias farão calar os homens? e zombarás tu sem que ninguém te envergonhe?

³Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

⁴Pois dizes: A minha doutrina é pura, e limpo sou aos teus olhos.

⁴Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

⁵Mas, na verdade, oxalá que Deus falasse e abrisse os seus lábios contra ti,

⁵A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

⁶e te fizesse saber os segredos da sabedoria, pois é multiforme o seu entendimento; sabe, pois, que Deus exige de ti menos do que merece a tua iniqüidade.

⁶şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

⁷Poderás descobrir as coisas profundas de Deus, ou descobrir perfeitamente o Todo-Poderoso?

⁷Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

⁸Como as alturas do céu é a sua sabedoria; que poderás tu fazer? Mais profunda é ela do que o Seol; que poderás tu saber?

⁸Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

⁹Mais comprida é a sua medida do que a terra, e mais larga do que o mar.

⁹Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

¹⁰Se ele passar e prender alguém, e chamar a juízo, quem o poderá impedir?

¹⁰Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

¹¹Pois ele conhece os homens vãos; e quando vê a iniqüidade, não atentará para ela?

¹¹Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

¹²Mas o homem vão adquirirá entendimento, quando a cria do asno montês nascer homem.

¹²Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

¹³Se tu preparares o teu coração, e estenderes as mãos para ele;

¹³Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

¹⁴se há iniqüidade na tua mão, lança-a para longe de ti, e não deixes a perversidade habitar nas tuas tendas;

¹⁴Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

¹⁵então levantarás o teu rosto sem mácula, e estarás firme, e não temerás.

¹⁵Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

¹⁶Pois tu te esquecerás da tua miséria; apenas te lembrarás dela como das águas que já passaram.

¹⁶îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

¹⁷E a tua vida será mais clara do que o meio-dia; a escuridão dela será como a alva.

¹⁷Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

¹⁸E terás confiança, porque haverá esperança; olharás ao redor de ti e repousarás seguro.

¹⁸Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

¹⁹Deitar-te-ás, e ninguém te amedrontará; muitos procurarão obter o teu favor.

¹⁹Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

²⁰Mas os olhos dos ímpios desfalecerão, e para eles não haverá refúgio; a sua esperança será o expirar.

²⁰Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``