¹Então Jó respondeu, dizendo:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Na verdade sei que assim é; mas como pode o homem ser justo para com Deus?

²,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

³Se alguém quisesse contender com ele, não lhe poderia responder uma vez em mil.

³Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

⁴Ele é sábio de coração e poderoso em forças; quem se endureceu contra ele, e ficou seguro?

⁴A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵Ele é o que remove os montes, sem que o saibam, e os transtorna no seu furor;

⁵El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

⁶o que sacode a terra do seu lugar, de modo que as suas colunas estremecem;

⁶Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

⁷o que dá ordens ao sol, e ele não nasce; o que sela as estrelas;

⁷Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

⁸o que sozinho estende os céus, e anda sobre as ondas do mar;

⁸Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

⁹o que fez a ursa, o Oriom, e as Plêiades, e as recâmaras do sul;

⁹El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

¹⁰o que faz coisas grandes e insondáveis, e maravilhas que não se podem contar.

¹⁰El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹¹Eis que ele passa junto a mim, e, nao o vejo; sim, vai passando adiante, mas não o percebo.

¹¹Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

¹²Eis que arrebata a presa; quem o pode impedir? Quem lhe dirá: Que é o que fazes?

¹²Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

¹³Deus não retirará a sua ira; debaixo dele se curvaram os aliados de Raabe;

¹³Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹⁴quanto menos lhe poderei eu responder ou escolher as minhas palavras para discutir com ele?

¹⁴Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁵Embora, eu seja justo, não lhe posso responder; tenho de pedir misericórdia ao meu juiz.

¹⁵Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

¹⁶Ainda que eu chamasse, e ele me respondesse, não poderia crer que ele estivesse escutando a minha voz.

¹⁶Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

¹⁷Pois ele me quebranta com uma tempestade, e multiplica as minhas chagas sem causa.

¹⁷El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

¹⁸Não me permite respirar, antes me farta de amarguras.

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

¹⁹Se fosse uma prova de força, eis-me aqui, diria ele; e se fosse questão de juízo, quem o citaria para comparecer?

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰Ainda que eu fosse justo, a minha própria boca me condenaria; ainda que eu fosse perfeito, então ela me declararia perverso:

²⁰Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Eu sou inocente; não estimo a mim mesmo; desprezo a minha vida.

²¹Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²²Tudo é o mesmo, portanto digo: Ele destrói o reto e o ímpio.

²²Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

²³Quando o açoite mata de repente, ele zomba da calamidade dos inocentes.

²³Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

²⁴A terra está entregue nas mãos do ímpio. Ele cobre o rosto dos juízes; se não é ele, quem é, logo?

²⁴Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

²⁵Ora, os meus dias são mais velozes do que um correio; fogem, e não vêem o bem.

²⁵Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶Eles passam como balsas de junco, como águia que se lança sobre a presa.

²⁶trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

²⁷Se eu disser: Eu me esquecerei da minha queixa, mudarei o meu aspecto, e tomarei alento;

²⁷Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

²⁸então tenho pavor de todas as minhas dores; porque bem sei que não me terás por inocente.

²⁸sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁹Eu serei condenado; por que, pois, trabalharei em vão?

²⁹Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰Se eu me lavar com água de neve, e limpar as minhas mãos com sabão,

³⁰Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

³¹mesmo assim me submergirás no fosso, e as minhas próprias vestes me abominarão.

³¹Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

³²Porque ele não é homem, como eu, para eu lhe responder, para nos encontrarmos em juízo.

³²Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

³³Não há entre nós árbitro para pôr a mão sobre nós ambos.

³³Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

³⁴Tire ele a sua vara de cima de mim, e não me amedronte o seu terror;

³⁴Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

³⁵então falarei, e não o temerei; pois eu não sou assim em mim mesmo.

³⁵Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.