¹Então respondeu Elifaz, o temanita:

¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

²Porventura responderá o sábio com ciência de vento? E encherá do vento oriental o seu ventre,

²,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

³argüindo com palavras que de nada servem, ou com razões com que ele nada aproveita?

³Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

⁴Na verdade tu destróis a reverência, e impedes a meditação diante de Deus.

⁴Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

⁵Pois a tua iniqüidade ensina a tua boca, e escolhes a língua dos astutos.

⁵Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

⁶A tua própria boca te condena, e não eu; e os teus lábios testificam contra ti.

⁶Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

⁷És tu o primeiro homem que nasceu? Ou foste dado � luz antes dos outeiros?

⁷Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

⁸Ou ouviste o secreto conselho de Deus? E a ti só reservas a sabedoria?

⁸Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

⁹Que sabes tu, que nós não saibamos; que entendes, que não haja em nós?

⁹Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

¹⁰Conosco estão os encanecidos e idosos, mais idosos do que teu pai.

¹⁰Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

¹¹Porventura fazes pouco caso das consolações de Deus, ou da palavra que te trata benignamente?

¹¹Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

¹²Por que te arrebata o teu coração, e por que flamejam os teus olhos,

¹²Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¹³de modo que voltas contra Deus o teú espírito, e deixas sair tais palavras da tua boca?

¹³Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

¹⁴Que é o homem, para que seja puro? E o que nasce da mulher, para que fique justo?

¹⁴,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

¹⁵Eis que Deus não confia nos seus santos, e nem o céu é puro aos seus olhos;

¹⁵Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

¹⁶quanto menos o homem abominável e corrupto, que bebe a iniqüidade como a água?

¹⁶cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

¹⁷Escuta-me e to mostrarei; contar-te-ei o que tenho visto

¹⁷Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

¹⁸(o que os sábios têm anunciado e seus pais não o ocultaram;

¹⁸ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

¹⁹aos quais somente era dada a terra, não havendo estranho algum passado por entre eles);

¹⁹cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

²⁰Todos os dias passa o ímpio em angústia, sim, todos os anos que estão reservados para o opressor.

²⁰,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

²¹O sonido de terrores está nos seus ouvidos; na prosperidade lhe sobrevém o assolador.

²¹Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

²²Ele não crê que tornará das trevas, mas que o espera a espada.

²²El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

²³Anda vagueando em busca de pão, dizendo: Onde está? Bem sabe que o dia das trevas lhe está perto, � mão.

²³aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

²⁴Amedrontam-no a angústia e a tribulação; prevalecem contra ele, como um rei preparado para a peleja.

²⁴Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

²⁵Porque estendeu a sua mão contra Deus, e contra o Todo-Poderoso se porta com soberba;

²⁵Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

²⁶arremete contra ele com dura cerviz, e com as saliências do seu escudo;

²⁶şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

²⁷porquanto cobriu o seu rosto com a sua gordura, e criou carne gorda nas ilhargas;

²⁷Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

²⁸e habitou em cidades assoladas, em casas em que ninguem deveria morar, que estavam a ponto de tornar-se em montões de ruínas;

²⁸şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

²⁹não se enriquecerá, nem subsistirá a sua fazenda, nem se estenderão pela terra as suas possessões.

²⁹Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

³⁰Não escapará das trevas; a chama do fogo secará os seus ramos, e ao sopro da boca de Deus desaparecerá.

³⁰Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

³¹Não confie na vaidade, enganando-se a si mesmo; pois a vaidade será a sua recompensa.

³¹Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

³²Antes do seu dia se cumprirá, e o seu ramo não reverdecerá.

³²Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

³³Sacudirá as suas uvas verdes, como a vide, e deixará cair a sua flor como a oliveira.

³³Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

³⁴Pois a assembléia dos ímpios é estéril, e o fogo consumirá as tendas do suborno.

³⁴Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

³⁵Concebem a malícia, e dão � luz a iniqüidade, e o seu coração prepara enganos.

³⁵El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```