¹Então Jó respondeu, dizendo:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Tenho ouvido muitas coisas como essas; todos vós sois consoladores molestos.

²,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

³Não terão fim essas palavras de vento? Ou que é o que te provoca, para assim responderes?

³Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

⁴Eu também poderia falar como vós falais, se vós estivésseis em meu lugar; eu poderia amontoar palavras contra vós, e contra vós menear a minha cabeça;

⁴Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

⁵poderia fortalecer-vos com a minha boca, e a consolação dos meus lábios poderia mitigar a vossa dor.

⁵v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

⁶Ainda que eu fale, a minha dor naõ se mitiga; e embora me cale, qual é o meu alívio?

⁶Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

⁷Mas agora, ó Deus, me deixaste exausto; assolaste toda a minha companhia.

⁷Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

⁸Tu me emagreceste, e isso constitui uma testemunha contra mim; contra mim se levanta a minha magreza, e o meu rosto testifica contra mim.

⁸M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

⁹Na sua ira ele me despedaçou, e me perseguiu; rangeu os dentes contra mim; o meu adversário aguça os seus olhos contra mim.

⁹Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

¹⁰Os homens abrem contra mim a boca; com desprezo me ferem nas faces, e contra mim se ajuntam � uma.

¹⁰Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

¹¹Deus me entrega ao ímpio, nas mãos dos iníquos me faz cair.

¹¹Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

¹²Descansado estava eu, e ele me quebrantou; e pegou-me pelo pescoço, e me despedaçou; colocou-me por seu alvo;

¹²Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

¹³cercam-me os seus flecheiros. Atravessa-me os rins, e não me poupa; derrama o meu fel pela terra.

¹³Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

¹⁴Quebranta-me com golpe sobre golpe; arremete contra mim como um guerreiro.

¹⁴mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

¹⁵Sobre a minha pele cosi saco, e deitei a minha glória no pó.

¹⁵Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

¹⁶O meu rosto todo está inflamado de chorar, e há sombras escuras sobre as minhas pálpebras,

¹⁶Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

¹⁷embora não haja violência nas minhas maos, e seja pura a minha oração.

¹⁷Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁸ó terra, não cubras o meu sangue, e não haja lugar em que seja abafado o meu clamor!

¹⁸Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

¹⁹Eis que agora mesmo a minha testemunha está no céu, e o meu fiador nas alturas.

¹⁹Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

²⁰Os meus amigos zombam de mim; mas os meus olhos se desfazem em lágrimas diante de Deus,

²⁰Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

²¹para que ele defenda o direito que o homem tem diante de Deus e o que o filho do homem tem perante, o seu proximo.

²¹să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

²²Pois quando houver decorrido poucos anos, eu seguirei o caminho por onde não tornarei.

²²Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.