¹E prosseguindo Jó no seu discurso, disse:

¹Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

²Ah! quem me dera ser como eu fui nos meses do passado, como nos dias em que Deus me guardava;

²,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

³quando a sua lâmpada luzia sobre o minha cabeça, e eu com a sua luz caminhava através das trevas;

³cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

⁴como era nos dias do meu vigor, quando o íntimo favor de Deus estava sobre a minha tenda;

⁴Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

⁵quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, e os meus filhos em redor de mim;

⁵cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

⁶quando os meus passos eram banhados em leite, e a rocha me deitava ribeiros de azeite!

⁶cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

⁷Quando eu saía para a porta da cidade, e na praça preparava a minha cadeira,

⁷Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁸os moços me viam e se escondiam, e os idosos se levantavam e se punham em pé;

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

⁹os príncipes continham as suas palavras, e punham a mão sobre a sua boca;

⁹Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

¹⁰a voz dos nobres emudecia, e a língua se lhes pegava ao paladar.

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

¹¹Pois, ouvindo-me algum ouvido, me tinha por bem-aventurado; e vendo-me algum olho, dava testemunho de mim;

¹¹Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹²porque eu livrava o miserável que clamava, e o órfão que não tinha quem o socorresse.

¹²Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

¹³A bênção do que estava a perecer vinha sobre mim, e eu fazia rejubilar-se o coração da viúva.

¹³Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁴vestia-me da retidão, e ela se vestia de mim; como manto e diadema era a minha justiça.

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

¹⁵Fazia-me olhos para o cego, e pés para o coxo;

¹⁵Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

¹⁶dos necessitados era pai, e a causa do que me era desconhecido examinava com diligência.

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

¹⁷E quebrava os caninos do perverso, e arrancava-lhe a presa dentre os dentes.

¹⁷Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹⁸Então dizia eu: No meu ninho expirarei, e multiplicarei os meus dias como a areia;

¹⁸Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁹as minhas raízes se estendem até as águas, e o orvalho fica a noite toda sobre os meus ramos;

¹⁹Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

²⁰a minha honra se renova em mim, e o meu arco se revigora na minhã mão.

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

²¹A mim me ouviam e esperavam, e em silêncio atendiam ao meu conselho.

²¹Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

²²Depois de eu falar, nada replicavam, e minha palavra destilava sobre eles;

²²După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²³esperavam-me como � chuva; e abriam a sua boca como � chuva tardia.

²³Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

²⁴Eu lhes sorria quando não tinham confiança; e não desprezavam a luz do meu rosto;

²⁴Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁵eu lhes escolhia o caminho, assentava-me como chefe, e habitava como rei entre as suas tropas, como aquele que consola os aflitos.

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.