¹Fiz pacto com os meus olhos; como, pois, os fixaria numa virgem?

¹Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

²Pois que porção teria eu de Deus lá de cima, e que herança do Todo-Poderoso lá do alto?

²Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

³Não é a destruição para o perverso, e o desastre para os obradores da iniqüidade?

³Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

⁴Não vê ele os meus caminhos, e não conta todos os meus passos?

⁴N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

⁵Se eu tenho andado com falsidade, e se o meu pé se tem apressado após o engano

⁵Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

⁶(pese-me Deus em balanças fiéis, e conheça a minha integridade);

⁶să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

⁷se os meus passos se têm desviado do caminho, e se o meu coraçao tem seguido os meus olhos, e se qualquer mancha se tem pegado �s minhas mãos;

⁷De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

⁸então semeie eu e outro coma, e seja arrancado o produto do meu campo.

⁸atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

⁹Se o meu coração se deixou seduzir por causa duma mulher, ou se eu tenho armado traição � porta do meu próximo,

⁹Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

¹⁰então moa minha mulher para outro, e outros se encurvem sobre ela.

¹⁰atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

¹¹Pois isso seria um crime infame; sim, isso seria uma iniqüidade para ser punida pelos juízes;

¹¹Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

¹²porque seria fogo que consome até Abadom, e desarraigaria toda a minha renda.

¹²un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

¹³Se desprezei o direito do meu servo ou da minha serva, quando eles pleitearam comigo,

¹³De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

¹⁴então que faria eu quando Deus se levantasse? E quando ele me viesse inquirir, que lhe responderia?

¹⁴ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

¹⁵Aquele que me formou no ventre não o fez também a meu servo? E não foi um que nos plasmou na madre?

¹⁵Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

¹⁶Se tenho negado aos pobres o que desejavam, ou feito desfalecer os olhos da viúva,

¹⁶Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

¹⁷ou se tenho comido sozinho o meu bocado, e não tem comido dele o órfão também

¹⁷dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

¹⁸(pois desde a minha mocidade o órfão cresceu comigo como com seu pai, e a viúva, tenho-a guiado desde o ventre de minha mãe);

¹⁸eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

¹⁹se tenho visto alguém perecer por falta de roupa, ou o necessitado não ter com que se cobrir;

¹⁹dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

²⁰se os seus lombos não me abençoaram, se ele não se aquentava com os velos dos meus cordeiros;

²⁰fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

²¹se levantei a minha mão contra o órfao, porque na porta via a minha ajuda;

²¹dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

²²então caia do ombro a minha espádua, e separe-se o meu braço da sua juntura.

²²atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

²³Pois a calamidade vinda de Deus seria para mim um horror, e eu não poderia suportar a sua majestade.

²³Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

²⁴Se do ouro fiz a minha esperança, ou disse ao ouro fino: Tu és a minha confiança;

²⁴Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

²⁵se me regozijei por ser grande a minha riqueza, e por ter a minha mão alcança o muito;

²⁵dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

²⁶se olhei para o sol, quando resplandecia, ou para a lua, quando ela caminhava em esplendor,

²⁶dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

²⁷e o meu coração se deixou enganar em oculto, e a minha boca beijou a minha mão;

²⁷şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

²⁸isso também seria uma iniqüidade para ser punida pelos juízes; pois assim teria negado a Deus que está lá em cima.

²⁸şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

²⁹Se me regozijei com a ruína do que me tem ódio, e se exultei quando o mal lhe sobreveio

²⁹Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

³⁰(mas eu não deixei pecar a minha boca, pedindo com imprecação a sua morte);

³⁰eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

³¹se as pessoas da minha tenda não disseram: Quem há que não se tenha saciado com carne provida por ele?

³¹dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

³²O estrangeiro não passava a noite na rua; mas eu abria as minhas portas ao viandante;

³²Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

³³se, como Adão, encobri as minhas transgressões, ocultando a minha iniqüidade no meu seio,

³³dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

³⁴porque tinha medo da grande multidão, e o desprezo das famílias me aterrorizava, de modo que me calei, e não saí da porta...

³⁴pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

³⁵Ah! quem me dera um que me ouvisse! Eis a minha defesa, que me responda o Todo-Poderoso! Oxalá tivesse eu a acusação escrita pelo meu adversário!

³⁵Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

³⁶Por certo eu a levaria sobre o ombro, sobre mim a ataria como coroa.

³⁶Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

³⁷Eu lhe daria conta dos meus passos; como príncipe me chegaria a ele

³⁷să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

³⁸Se a minha terra clamar contra mim, e se os seus sulcos juntamente chorarem;

³⁸Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

³⁹se comi os seus frutos sem dinheiro, ou se fiz que morressem os seus donos;

³⁹dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

⁴⁰por trigo me produza cardos, e por cevada joio. Acabaram-se as palavras de Jó.

⁴⁰atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.