¹Sabes tu o tempo do parto das cabras montesas, ou podes observar quando é que parem as corças?

¹Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

²Podes contar os meses que cumprem, ou sabes o tempo do seu parto?

²Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

³Encurvam-se, dão � luz as suas crias, lançam de si a sua prole.

³Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

⁴Seus filhos enrijam, crescem no campo livre; saem, e não tornam para elas:

⁴Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

⁵Quem despediu livre o jumento montês, e quem soltou as prisões ao asno veloz,

⁵Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

⁶ao qual dei o ermo por casa, e a terra salgada por morada?

⁶I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

⁷Ele despreza o tumulto da cidade; não obedece os gritos do condutor.

⁷El rîde de zarva cetăţilor,

⁸O circuito das montanhas é o seu pasto, e anda buscando tudo o que está verde.

⁸Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

⁹Quererá o boi selvagem servir-te? ou ficará junto � tua manjedoura?

⁹Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

¹⁰Podes amarrar o boi selvagem ao arado com uma corda, ou esterroará ele após ti os vales?

¹⁰Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

¹¹Ou confiarás nele, por ser grande a sua força, ou deixarás a seu cargo o teu trabalho?

¹¹Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

¹²Fiarás dele que te torne o que semeaste e o recolha � tua eira?

¹²Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

¹³Movem-se alegremente as asas da avestruz; mas é benigno o adorno da sua plumagem?

¹³Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

¹⁴Pois ela deixa os seus ovos na terra, e os aquenta no pó,

¹⁴Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

¹⁵e se esquece de que algum pé os pode pisar, ou de que a fera os pode calcar.

¹⁵Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

¹⁶Endurece-se para com seus filhos, como se não fossem seus; embora se perca o seu trabalho, ela está sem temor;

¹⁶Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

¹⁷porque Deus a privou de sabedoria, e não lhe repartiu entendimento.

¹⁷Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

¹⁸Quando ela se levanta para correr, zomba do cavalo, e do cavaleiro.

¹⁸Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

¹⁹Acaso deste força ao cavalo, ou revestiste de força o seu pescoço?

¹⁹Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

²⁰Fizeste-o pular como o gafanhoto? Terrível é o fogoso respirar das suas ventas.

²⁰Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

²¹Escarva no vale, e folga na sua força, e sai ao encontro dos armados.

²¹Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

²²Ri-se do temor, e não se espanta; e não torna atrás por causa da espada.

²²îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

²³Sobre ele rangem a aljava, a lança cintilante e o dardo.

²³Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

²⁴Tremendo e enfurecido devora a terra, e não se contém ao som da trombeta.

²⁴fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

²⁵Toda vez que soa a trombeta, diz: Eia! E de longe cheira a guerra, e o trovão dos capitães e os gritos.

²⁵La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

²⁶É pelo teu entendimento que se eleva o gavião, e estende as suas asas para o sul?

²⁶Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

²⁷Ou se remonta a águia ao teu mandado, e põe no alto o seu ninho?

²⁷Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

²⁸Mora nas penhas e ali tem a sua pousada, no cume das penhas, no lugar seguro.

²⁸El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

²⁹Dali descobre a presa; seus olhos a avistam de longe.

²⁹De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

³⁰Seus filhos chupam o sangue; e onde há mortos, ela aí está.

³⁰Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.