¹Então Jó, respondendo, disse:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Oxalá de fato se pesasse a minhá magoa, e juntamente na balança se pusesse a minha calamidade!

²,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

³Pois, na verdade, seria mais pesada do que a areia dos mares; por isso é que as minhas palavras têm sido temerárias.

³ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

⁴Porque as flechas do Todo-Poderoso se cravaram em mim, e o meu espírito suga o veneno delas; os terrores de Deus se arregimentam contra mim.

⁴Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

⁵Zurrará o asno montês quando tiver erva? Ou mugirá o boi junto ao seu pasto?:

⁵Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

⁶Pode se comer sem sal o que é insípido? Ou há gosto na clara do ovo?

⁶Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

⁷Nessas coisas a minha alma recusa tocar, pois são para mim qual comida repugnante.

⁷Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

⁸Quem dera que se cumprisse o meu rogo, e que Deus me desse o que anelo!

⁸O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

⁹que fosse do agrado de Deus esmagar-me; que soltasse a sua mão, e me exterminasse!

⁹De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

¹⁰Isto ainda seria a minha consolação, e exultaria na dor que não me poupa; porque não tenho negado as palavras do Santo.

¹⁰Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

¹¹Qual é a minha força, para que eu espere? Ou qual é o meu fim, para que me porte com paciência?

¹¹La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¹²É a minha força a força da pedra? Ou é de bronze a minha carne?

¹²Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¹³Na verdade não há em mim socorro nenhum. Não me desamparou todo o auxílio eficaz?

¹³Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

¹⁴Ao que desfalece devia o amigo mostrar compaixão; mesmo ao que abandona o temor do Todo-Poderoso.

¹⁴Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

¹⁵Meus irmãos houveram-se aleivosamente, como um ribeiro, como a torrente dos ribeiros que passam,

¹⁵Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

¹⁶os quais se turvam com o gelo, e neles se esconde a neve;

¹⁶Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

¹⁷no tempo do calor vão minguando; e quando o calor vem, desaparecem do seu lugar.

¹⁷vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

¹⁸As caravanas se desviam do seu curso; sobem ao deserto, e perecem.

¹⁸Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

¹⁹As caravanas de Tema olham; os viandantes de Sabá por eles esperam.

¹⁹Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

²⁰Ficam envergonhados por terem confiado; e, chegando ali, se confundem.

²⁰Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

²¹Agora, pois, tais vos tornastes para mim; vedes a minha calamidade e temeis.

²¹Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

²²Acaso disse eu: Dai-me um presente? Ou: Fazei-me uma oferta de vossos bens?

²²V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

²³Ou: Livrai-me das mãos do adversário? Ou: Resgatai-me das mãos dos opressores ?

²³scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

²⁴Ensinai-me, e eu me calarei; e fazei-me entender em que errei.

²⁴Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

²⁵Quão poderosas são as palavras da boa razão! Mas que é o que a vossa argüição reprova?

²⁵O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

²⁶Acaso pretendeis reprovar palavras, embora sejam as razões do desesperado como vento?

²⁶Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

²⁷Até quereis lançar sortes sobre o órfão, e fazer mercadoria do vosso amigo.

²⁷Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

²⁸Agora, pois, por favor, olhai para, mim; porque de certo � vossa face não mentirei.

²⁸Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

²⁹Mudai de parecer, peço-vos, não haja injustiça; sim, mudai de parecer, que a minha causa é justa.

²⁹Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

³⁰Há iniqüidade na minha língua? Ou não poderia o meu paladar discernir coisas perversas?

³⁰Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?