¹Filho meu, atende � minha sabedoria; inclinão teu ouvido � minha prudência;

¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

²para que observes a discrição, e os teus lábios guardem o conhecimento.

²ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

³Porque os lábios da mulher licenciosa destilam mel, e a sua boca e mais macia do que o azeite;

³Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

⁴mas o seu fim é amargoso como o absinto, agudo como a espada de dois gumes.

⁴dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

⁵Os seus pés descem � morte; os seus passos seguem no caminho do Seol.

⁵Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

⁶Ela não pondera a vereda da vida; incertos são os seus caminhos, e ela o ignora.

⁶Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

⁷Agora, pois, filhos, dai-me ouvidos, e não vos desvieis das palavras da minha boca.

⁷Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

⁸Afasta para longe dela o teu caminho, e não te aproximes da porta da sua casa;

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

⁹para que não dês a outros a tua honra, nem os teus anos a cruéis;

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

¹⁰para que não se fartem os estranhos dos teus bens, e não entrem os teus trabalhos na casa do estrangeiro,

¹⁰ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

¹¹e gemas no teu fim, quando se consumirem a tua carne e o teu corpo,

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

¹²e digas: Como detestei a disciplina! e desprezou o meu coração a repreensão!

¹²şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

¹³e não escutei a voz dos que me ensinavam, nem aos que me instruíam inclinei o meu ouvido!

¹³Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

¹⁴Quase cheguei � ruína completa, no meio da congregação e da assembléia.

¹⁴Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

¹⁵Bebe a água da tua própria cisterna, e das correntes do teu poço.

¹⁵Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¹⁶Derramar-se-iam as tuas fontes para fora, e pelas ruas os ribeiros de águas?

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

¹⁷Sejam para ti só, e não para os estranhos juntamente contigo.

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

¹⁸Seja bendito o teu manancial; e regozija-te na mulher da tua mocidade.

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

¹⁹Como corça amorosa, e graciosa cabra montesa saciem-te os seus seios em todo o tempo; e pelo seu amor sê encantado perpetuamente.

¹⁹Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

²⁰E por que, filho meu, andarias atraído pela mulher licenciosa, e abraÇarias o seio da adúltera?

²⁰Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

²¹Porque os caminhos do homem estão diante dos olhos do Senhor, o qual observa todas as suas veredas.

²¹Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

²²Quanto ao ímpio, as suas próprias iniqüidades o prenderão, e pelas cordas do seu pecado será detido.

²²Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

²³Ele morre pela falta de disciplina; e pelo excesso da sua loucura anda errado.

²³El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.