¹Filho meu, se ficaste por fiador do teu próximo, se te empenhaste por um estranho,

¹Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

²estás enredado pelos teus lábios; estás preso pelas palavras da tua boca.

²dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

³Faze pois isto agora, filho meu, e livra-te, pois já caíste nas mãos do teu próximo; vai, humilha-te, e importuna o teu próximo;

³fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

⁴não dês sono aos teus olhos, nem adormecimento �s tuas pálpebras;

⁴Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

⁵livra-te como a gazela da mão do caçador, e como a ave da mão do passarinheiro.

⁵Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

⁶Vai ter com a formiga, ó preguiçoso, considera os seus caminhos, e sê sábio;

⁶Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

⁷a qual, não tendo chefe, nem superintendente, nem governador,

⁷Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

⁸no verão faz a provisão do seu mantimento, e ajunta o seu alimento no tempo da ceifa.

⁸totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

⁹o preguiçoso, até quando ficarás deitador? quando te levantarás do teu sono?

⁹Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

¹⁰um pouco para dormir, um pouco para toscanejar, um pouco para cruzar as mãos em repouso;

¹⁰Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

¹¹assim te sobrevirá a tua pobreza como um ladrão, e a tua necessidade como um homem armado.

¹¹Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

¹²O homem vil, o homem iníquo, anda com a perversidade na boca,

¹²Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

¹³pisca os olhos, faz sinais com os pés, e acena com os dedos;

¹³clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

¹⁴perversidade há no seu coração; todo o tempo maquina o mal; anda semeando contendas.

¹⁴Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

¹⁵Pelo que a sua destruição virá repentinamente; subitamente será quebrantado, sem que haja cura.

¹⁵De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

¹⁶Há seis coisas que o Senhor detesta; sim, há sete que ele abomina:

¹⁶Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

¹⁷olhos altivos, língua mentirosa, e mãos que derramam sangue inocente;

¹⁷ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

¹⁸coração que maquina projetos iníquos, pés que se apressam a correr para o mal;

¹⁸inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

¹⁹testemunha falsa que profere mentiras, e o que semeia contendas entre irmãos.

¹⁹martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

²⁰Filho meu, guarda o mandamento de, teu pai, e não abandones a instrução de tua mãe;

²⁰Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

²¹ata-os perpetuamente ao teu coração, e pendura-os ao teu pescoço.

²¹leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

²²Quando caminhares, isso te guiará; quando te deitares, te guardará; quando acordares, falará contigo.

²²Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

²³Porque o mandamento é uma lâmpada, e a instrução uma luz; e as repreensões da disciplina são o caminho da vida,

²³Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

²⁴para te guardarem da mulher má, e das lisonjas da língua da adúltera.

²⁴Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

²⁵Não cobices no teu coração a sua formosura, nem te deixes prender pelos seus olhares.

²⁵N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

²⁶Porque o preço da prostituta é apenas um bocado de pão, mas a adúltera anda � caça da própria vida do homem.

²⁶Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

²⁷Pode alguém tomar fogo no seu seio, sem que os seus vestidos se queimem?

²⁷Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

²⁸Ou andará sobre as brasas sem que se queimem os seus pés?

²⁸Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

²⁹Assim será o que entrar � mulher do seu proximo; não ficará inocente quem a tocar.

²⁹Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

³⁰Não é desprezado o ladrão, mesmo quando furta para saciar a fome?

³⁰Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

³¹E, se for apanhado, pagará sete vezes tanto, dando até todos os bens de sua casa.

³¹Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

³²O que adultera com uma mulher é falto de entendimento; destrói-se a si mesmo, quem assim procede.

³²Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

³³Receberá feridas e ignomínia, e o seu opróbrio nunca se apagará;

³³Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

³⁴porque o ciúme enfurece ao marido, que de maneira nenhuma poupará no dia da vingança.

³⁴Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

³⁵Não aceitará resgate algum, nem se aplacará, ainda que multipliques os presentes.

³⁵nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.