¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

¹Þá svaraði Job og sagði:

²,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

²Hlustið gaumgæfilega á mál mitt, og látið það vera huggun af yðar hendi.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

³Unnið mér þess, að ég tali, og þegar ég hefi talað út, þá mátt þú hæða.

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

⁴Er ég þá að kvarta yfir mönnum? eða hví skyldi ég ekki vera óþolinmóður?

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

⁵Lítið til mín og undrist og leggið hönd á munn!

⁶Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

⁶Já, þegar ég hugsa um það, skelfist ég, og hryllingur fer um mig allan.

⁷Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

⁷Hvers vegna lifa hinir óguðlegu, verða gamlir, já, magnast að krafti?

⁸Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

⁸Niðjar þeirra dafna fyrir augliti þeirra hjá þeim og afsprengi þeirra fyrir augum þeirra.

⁹În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

⁹Hús þeirra eru óhult og óttalaus, og hirtingarvöndur Guðs kemur ekki niður á þeim.

¹⁰Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹⁰Boli þeirra kelfir og kemur að gagni, kýr þeirra ber og lætur ekki kálfi.

¹¹Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

¹¹Þeir hleypa út börnum sínum eins og lambahjörð, og smásveinar þeirra hoppa og leika sér.

¹²Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

¹²Þeir syngja hátt undir með bumbum og gígjum og gleðjast við hljóm hjarðpípunnar.

¹³Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

¹³Þeir eyða dögum sínum í velgengni og fara til Heljar í friði,

¹⁴Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¹⁴og þó sögðu þeir við Guð: ,,Vík frá oss _ að þekkja þína vegu girnumst vér eigi.

¹⁵Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁵Hvað er hinn Almáttki, að vér skyldum dýrka hann, og hvað skyldi það stoða oss að leita hans í bæn?``

¹⁶Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁶Sjá, gæfa þeirra er ekki á þeirra valdi, _ ráðlag óguðlegra er fjarri mér.

¹⁷dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¹⁷Hversu oft slokknar þá á lampa hinna óguðlegu, og hversu oft kemur ógæfa þeirra yfir þá? Hversu oft deilir Guð þeim hlutskiptum í reiði sinni?

¹⁸să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁸Hversu oft verða þeir sem strá fyrir vindi og sem sáðir, er stormurinn feykir burt?

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

¹⁹,,Guð geymir börnum hans óhamingju hans.`` Endurgjaldi hann honum sjálfum, svo að hann fái að kenna á því!

²⁰el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

²⁰Sjái augu sjálfs hans glötun hans, og drekki hann sjálfur af reiði hins Almáttka!

²¹Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

²¹Því að hvað hirðir hann um hús sitt eftir dauðann, þegar tala mánaða hans er fullnuð?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

²²Ætla menn að kenna Guði visku eða dæma hinn hæsta?

²³Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

²³Einn deyr í mestu velgengni, fullkomlega áhyggjulaus og ánægður,

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

²⁴trog hans eru full af mjólk, og mergurinn í beinum hans er safamikill.

²⁵Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁵Og annar deyr með beiskju í huga og hefir aldrei notið hamingjunnar.

²⁶şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

²⁶Þeir hvíla báðir í duftinu, og maðkarnir hylja þá.

²⁷Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁷Sjá, ég þekki hugsanir yðar og fyrirætlanir, að beita mig ofbeldi.

²⁸Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

²⁸Þegar þér segið: ,,Hvar er hús harðstjórans og hvar er tjaldið, sem hinir óguðlegu bjuggu í?``

²⁹Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

²⁹hafið þér þá ekki spurt vegfarendur, _ og sönnunum þeirra munuð þér ekki hafna _

³⁰Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

³⁰að á degi glötunarinnar er hinum vonda þyrmt, á reiðinnar degi er þeim skotið undan.

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

³¹Hver setur honum breytni hans fyrir sjónir? Og þegar hann gjörir eitthvað, hver endurgeldur honum?

³²Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

³²Og til grafar er hann borinn og vakað er yfir legstaðnum.

³³Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

³³Moldarhnausar dalsins liggja mjúklega ofan á honum, og eftir honum flykkjast allir menn, eins og óteljandi eru á undan honum farnir.Og hvernig megið þér þá hugga mig með hégóma, og andsvör yðar _ sviksemin ein er eftir!

³⁴Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

³⁴Og hvernig megið þér þá hugga mig með hégóma, og andsvör yðar _ sviksemin ein er eftir!