¹Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

¹Son minn, hafir þú gengið í ábyrgð fyrir náunga þinn, hafir þú gengið til handsala fyrir annan mann,

²dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

²hafir þú ánetjað þig með orðum munns þíns, látið veiðast með orðum munns þíns,

³fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

³þá gjör þetta, son minn, til að losa þig _ því að þú ert kominn á vald náunga þíns _ far þú, varpa þér niður og legg að náunga þínum.

⁴Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

⁴Lát þér eigi koma dúr á auga, né blund á brá.

⁵Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

⁵Losa þig eins og skógargeit úr höndum hans, eins og fugl úr höndum fuglarans.

⁶Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

⁶Far þú til maursins, letingi! skoða háttu hans og verð hygginn.

⁷Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

⁷Þótt hann hafi engan höfðingja, engan yfirboðara eða valdsherra,

⁸totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

⁸þá aflar hann sér samt vista á sumrin og dregur saman fæðu sína um uppskerutímann.

⁹Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

⁹Hversu lengi ætlar þú, letingi, að hvílast? hvenær ætlar þú að rísa af svefni?

¹⁰Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

¹⁰Sofa ögn enn, blunda ögn enn, leggja saman hendurnar ögn enn til að hvílast!

¹¹Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

¹¹Þá kemur fátæktin yfir þig eins og ræningi og skorturinn eins og vopnaður maður.

¹²Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

¹²Varmenni, illmenni er sá, sem gengur um með fláttskap í munni,

¹³clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

¹³sem deplar augunum, gefur merki með fótunum, bendir með fingrunum,

¹⁴Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

¹⁴elur fláræði í hjarta sínu, upphugsar ávallt illt, kveikir illdeilur.

¹⁵De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

¹⁵Fyrir því mun ógæfa skyndilega yfir hann koma, snögglega mun hann sundurmolast og engin lækning fást.

¹⁶Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

¹⁶Sex hluti hatar Drottinn og sjö eru sálu hans andstyggð:

¹⁷ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

¹⁷drembileg augu, lygin tunga og hendur sem úthella saklausu blóði,

¹⁸inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

¹⁸hjarta sem bruggar glæpsamleg ráð, fætur sem fráir eru til illverka,

¹⁹martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

¹⁹ljúgvottur sem lygar mælir, og sá er kveikir illdeilur meðal bræðra.

²⁰Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

²⁰Varðveit þú, son minn, boðorð föður þíns og hafna eigi viðvörun móður þinnar.

²¹leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

²¹Fest þau á hjarta þitt stöðuglega, bind þau um háls þinn.

²²Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

²²Þegar þú ert á gangi, þá leiði þau þig, þegar þú hvílist, vaki þau yfir þér, og þegar þú vaknar, þá ræði þau við þig.

²³Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

²³Því að boðorð er lampi og viðvörun ljós og agandi áminningar leið til lífsins,

²⁴Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

²⁴með því að þær varðveita þig fyrir vondri konu, fyrir hálli tungu hinnar lauslátu.

²⁵N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

²⁵Girnst eigi fríðleik hennar í hjarta þínu og lát hana eigi töfra þig með augnahárum sínum.

²⁶Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

²⁶Því að skækja fæst fyrir einn brauðhleif, og hórkona sækist eftir dýru lífi.

²⁷Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

²⁷Getur nokkur borið svo eld í barmi sínum, að föt hans sviðni ekki?

²⁸Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

²⁸Eða getur nokkur gengið á glóðum án þess að brenna sig á fótunum?

²⁹Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

²⁹Svo fer þeim, sem hefir mök við konu náunga síns, enginn sá kemst klakklaust af, sem hana snertir.

³⁰Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

³⁰Fyrirlíta menn eigi þjófinn, þó að hann steli til þess að seðja hungur sitt?

³¹Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

³¹Og náist hann, verður hann að borga sjöfalt, verður að láta allar eigur húss síns.

³²Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

³²En sá sem drýgir hór með giftri konu, er vitstola, sá einn gjörir slíkt, er tortíma vill sjálfum sér.

³³Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

³³Högg og smán mun hann hljóta, og skömm hans mun aldrei afmáð verða.

³⁴Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

³⁴Því að afbrýði er karlmanns-reiði, og hann hlífir ekki á hefndarinnar degi.Hann lítur ekki við neinum bótum og friðast eigi, þótt þú ryðjir í hann gjöfum.

³⁵nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

³⁵Hann lítur ekki við neinum bótum og friðast eigi, þótt þú ryðjir í hann gjöfum.