¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

¹Fyrir kvenraddir. Til söngstjórans. Kóraítasálmur.

²mici şi mari, bogaţi şi săraci!

²Heyrið þetta, allar þjóðir, hlustið á, allir heimsbúar,

³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

³bæði lágir og háir, jafnt ríkir sem fátækir!

⁴Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

⁴Munnur minn talar speki, og ígrundun hjarta míns er hyggindi.

⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

⁵Ég hneigi eyra mitt að spakmæli, ræð gátu mína við gígjuhljóm.

⁶Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁶Hví skyldi ég óttast á mæðudögunum, þá er hinir lævísu óvinir mínir umkringja mig með illsku,

⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

⁷þeir sem reiða sig á auðæfi sín og stæra sig af sínu mikla ríkidæmi.

⁸Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

⁸Enginn maður fær keypt bróður sinn lausan né greitt Guði lausnargjald fyrir hann.

⁹Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

⁹Lausnargjaldið fyrir líf þeirra mundi verða of hátt, svo að hann yrði að hætta við það að fullu,

¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

¹⁰ætti hann að halda áfram að lifa ævinlega og líta ekki í gröfina.

¹¹Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

¹¹Nei, hann sér, að vitrir menn deyja, að fífl og fáráðlingar farast hver með öðrum og láta öðrum eftir auðæfi sín.

¹²Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

¹²Grafir verða heimkynni þeirra að eilífu, bústaðir þeirra frá kyni til kyns, jafnvel þótt þeir hafi kennt lendur við nafn sitt.

¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

¹³Maðurinn í allri sinni vegsemd stenst ekki, hann verður jafn skepnunum sem farast.

¹⁴Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

¹⁴Svo fer þeim sem eru þóttafullir, og þeim sem fylgja þeim og hafa þóknun á tali þeirra. [Sela]

¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

¹⁵Þeir stíga niður til Heljar eins og sauðahjörð, dauðinn heldur þeim á beit, og hinir hreinskilnu drottna yfir þeim, þá er morgnar, og mynd þeirra eyðist, Hel verður bústaður þeirra.

¹⁶Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

¹⁶En mína sál mun Guð endurleysa, því að hann mun hrífa mig úr greipum Heljar. [Sela]

¹⁷căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

¹⁷Óttast þú ekki, þegar einhver verður ríkur, þegar dýrð húss hans verður mikil,

¹⁸Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

¹⁸því að hann tekur ekkert af því með sér, þegar hann deyr, auður hans fer ekki niður þangað á eftir honum.

¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

¹⁹Hann telur sig sælan meðan hann lifir: ,,Menn lofa þig, af því að þér farnast vel.``_ Hann verður þó að fara til kynslóðar feðra sinna, sem aldrei að eilífu sjá ljósið. [ (Psalms 49:21) Maðurinn í vegsemd, en hyggindalaus, verður jafn skepnunum sem farast. ]

²⁰Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

²⁰_ Hann verður þó að fara til kynslóðar feðra sinna, sem aldrei að eilífu sjá ljósið. [ (Psalms 49:21) Maðurinn í vegsemd, en hyggindalaus, verður jafn skepnunum sem farast. ]