¹Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

¹Tedaj odgovori Zofar Naamatec in reče:

²,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

²Zato mi odgovarjajo misli moje in zaradi tega sem znotraj razburjen.

³Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

³Svarilo, sebi v sramoto, mi je poslušati! A duh moj po razsodnosti svoji mi odgovarja.

⁴Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

⁴Ne veš li tega, kar je od vekomaj, odkar je bil človek postavljen na zemljo:

⁵biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

⁵da je zmagoslavje brezbožnih kratko in radost bogapozabnika le za trenotek?

⁶Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

⁶Najsi celó do neba stopa visokost njegova in glava njegova se dotika oblakov:

⁷va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

⁷kakor blato njegovo pogine za vselej; kateri so ga videli, poreko: Kje je?

⁸Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

⁸Kakor sen odleti, in ne bodo ga našli, izgubi se kakor ponočna prikazen.

⁹Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

⁹Oko ga je ugledalo, a ne bo ga videlo več, in nikdar več ga ne bo gledalo mesto njegovo.

¹⁰Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

¹⁰Njegovi otroci bodo iskali prijaznosti ubogih in njih roke bodo povračale oškodovancem imetje njegovo.

¹¹Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

¹¹Kosti so mu bile polne mladostne moči, ta pa zdaj leži ž njim v prahu.

¹²Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

¹²Čeprav mu je hudoba sladka v ustih in jo skriva pod jezikom svojim,

¹³îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

¹³jo slastno goji in je noče pustiti, ampak jo zadržuje v grlu svojem:

¹⁴dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

¹⁴vendar se izpremeni hrana v životu njegovem, kačji strup bode v notranjščini njegovi.

¹⁵Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

¹⁵Bogastvo je požrl, pa ga bo izbljuval, iz trebuha mu ga potegne Bog mogočni.

¹⁶Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

¹⁶Sesal je kačji strup: gadji jezik ga usmrti.

¹⁷Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

¹⁷Ne bo gledal veselja svojega v potokih, v tekočih rekah medu in smetane.

¹⁸va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

¹⁸Povrniti mora, kar je pridelal, ne sme tega uživati; primerno imetju, ki ga je pridobil, se ne more veseliti.

¹⁹căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

¹⁹Kajti potrl je in zapustil ubožce, hiše si je siloma vzel, a ne bo jih dozidal.

²⁰Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

²⁰Kajti pokoja ni poznal v osrčju svojem, zato ne ohrani ničesar, kar mu je drago.

²¹Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

²¹Nič ni ušlo njegovi požrešnosti, zato ne bode trpežno blagostanje njegovo.

²²În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

²²Ko bode v obilni obilosti, ga zadene stiska, roka vsakega trpina pride nanj.

²³Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

²³Ko si bo hotel napolniti trebuh, Bog spusti nanj jeze svoje togoto, in deževala bo nanj, njemu v jed.

²⁴Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

²⁴Bežal bo pred železnim orožjem, a prestreli ga bronasti lok.

²⁵Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

²⁵Izdere pšico, in pride ven iz telesa njegovega, svetlo jeklo iz žolči njegove, strahote ga objamejo.

²⁶Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

²⁶Zgolj nesreča je prihranjena za vse zaklade njegove, požre ga ogenj, ki ga človek ne podpihava, požge, kar je preostalo v šatoru njegovem.

²⁷Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

²⁷Nebesa razkrijejo njegovo krivico, in zemlja se vzdigne zoper njega.

²⁸Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

²⁸Dobiček hiše njegove se spravi vstran, povodenj ga odplavi v dan jeze Božje.To je človeku brezbožnemu delež od Boga in dediščina, prisojena mu od Boga mogočnega.

²⁹Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``

²⁹To je človeku brezbožnemu delež od Boga in dediščina, prisojena mu od Boga mogočnega.