1Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
1Še izpregovori Elihu in reče:
2,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
2Poslušajte, modrijani, besede moje, in veščaki, naklonite mi posluh!
3Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`
3Kajti uho presoja besede kakor grlo okus jedi.
4Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
4Izvolímo zase, kar je prav, spoznajmo med seboj, kar je dobro!
5Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
5Kajti Job je rekel: „Pravičen sem, in Bog mogočni mi je vzel pravico mojo.
6am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`
6Vkljub svoji pravici veljam za lažnika; rana moja je nezaceljiva, dasi sem brez prestopka.“
7Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
7Kje je mož kakor Job, ki pije roganje kakor vodo
8care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?
8in s hudodelniki hodi v družbi in občuje z brezbožnimi ljudmi?
9Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`
9Zakaj dejal je: Nič ne hasni možu, če rad občuje z Bogom!
10Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
10Zato me poslušajte, možje razumni! Daleč bodi krivičnost od Boga silnega in od Vsemogočnega nepravičnost!
11El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
11Toda dejanje človekovo mu povrača in dela, da se mu godi po tem, kakor je živel.
12Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
12Da zares, Bog mogočni ne ravna krivično in Vsemogočni ne skrivi pravice.
13Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?
13Kdo mu je poveril zemljo? in kdo je postavil ves zemeljski krog?
14Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
14Ako bi srce obrnil le na sebe, duha svojega in svoj dih potegnil nase,
15tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.
15vse meso bi hkratu pomrlo in človek bi se povrnil v prah.
16Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
16Ako si torej pameten, poslušaj to, čuj besed mojih glas!
17Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
17More li tudi vladati, kdor sovraži pravico? ali hočeš obsoditi Njega, ki je pravičen in mogočen?
18care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!`
18Sme se li reči kralju: Belijal! plemenitnikom: Brezbožniki!?
19Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?
19Koliko manj Njemu, ki se ne ozira na veljavo knezov in bogatina ne ceni više nego siromaka! Kajti vsi so rok Njegovih delo.
20Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.
20V trenotku umirajo, kar sredi noči se pretrese ljudstvo in premine, in mogočne odpravljajo brez roke človeške.
21Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
21Kajti oči Njegove so obrnjene na poti človekove in vidi vse korake njegove.
22Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
22Ni teme, ni smrtne sence, da bi se v njej skrili, ki delajo krivico.
23Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
23Ker ni Mu treba dolgo opazovati človeka, da bi prišel pred Boga mogočnega na sodbo.
24El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.
24On pokončava mogočneže brez preiskovanja in stavi druge na njih mesto.
25Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.
25Tako pozna njih dejanja, in podere jih po noči, da so strti.
26Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
26Tepe jih kakor hudodelnike na očitnem mestu,
27Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,
27zato ker so vstran stopili, ne hoteč hoditi za Njim, in se niso menili za nobenega potov Njegovih
28ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
28in so storili, da je k Njemu doletelo vpitje ubožcev, da je slišal trpinov krik.
29Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
29Ko On dodeli mir, kdo obsodi? in skriva li obličje svoje, kdo Ga more videti? Bodisi narod ali poedinec, vse enako vodi,
30pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
30da ne bi vladal človek bogapozabni, da nihče ne bo v zanko ljudstvu.
31Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
31Kajti rekel li je Job Bogu mogočnemu: „Trpim kazen, ne bom več napačno delal.
32arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`
32Česar ne vidim, pokaži mi ti; ako sem krivico storil, ne storim je več“?
33Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!
33Mar naj povrača po tvoji misli? Saj si zavrgel plačilo Njegovo; zato moraš voliti ti, in ne jaz. Govóri torej, kar veš!
34Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:
34Možje razumni mi poreko in moder mož, ki me čuje:
35,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.
35Job ne govori s spoznanjem in besede njegove so brez razsodnosti.
36Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
36Ah, da bi bil Job zopet in zopet izkušan zaradi svojih odgovorov po načinu krivičnikov!Zakaj grehu svojemu še prideva prestopek, ploska med nami zasmehljivo z rokami in množi besede zoper Boga mogočnega.
37Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``
37Zakaj grehu svojemu še prideva prestopek, ploska med nami zasmehljivo z rokami in množi besede zoper Boga mogočnega.