1La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
1Da, ob tem mi srce trepeta in poskakuje s svojega mesta.
2Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
2Čujte, čujte glasu Njegovega hrum in šumljanje, ki prihaja iz ust Njegovih!
3Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
3Pod vsa nebesa ga pošilja in blisk svoj do robov zemlje.
4Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
4Za bliskom rjove grom; On grmi z veličastnim glasom svojim in ne zadržuje bliskov, ko se čuje glas Njegov.
5Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
5Bog mogočni grmi čudovito z glasom svojim, velike dela reči, ki jih ne razumemo.
6El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
6Zakaj snegu veli: Padaj na zemljo! enako nalivu in silnim ploham svojim.
7Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
7Vsakemu človeku zapečati roko, da bi vsi ljudje spoznali delo Njegovo.
8Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
8Tedaj gre zver v svoja skrivališča in ostaja v svojih brlogih.
9Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
9Iz hrama na jugu prihaja vihar, od severa pa mraz.
10Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
10Po dihu Boga mogočnega se naredi mraz in široke vode se stisnejo.
11Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
11Z množino mokrote obtežuje oblake, daleč razprostira oblake strelonosne.
12mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
12Pod Njegovim vodstvom se zasukajo, da opravijo, karkoli jim zapove, nad površjem obseljene zemlje,
13Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
13bodisi, da jim veli izprazniti se v šibo, če je treba zemlji Njegovi, ali v dokaz Njegove milosti.
14Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
14Čuj to, Job, stoj in opazuj čudovita dela Boga mogočnega!
15Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
15Veš li, kako Bog obtežava oblake svoje in veli sijati njih svetlobi?
16Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
16Umeš li plavanje in valovanje oblakov, čudovita dela tistega, ki je popoln v znanju?
17Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
17Ti, ki ti obleka postane gorka, kadar jug vleče po zemlji,
18Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
18moreš li ti kakor On razpeti nebeški obok, da trdno stoji kakor zlito zrcalo?
19Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
19Poúči nas, kaj naj Mu rečemo? Mi ne moremo urediti besed zaradi tmine.
20Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
20Ali naj se Mu oznani, da hočem govoriti? Kdo bo li želel, da bo uničen?
21Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
21Sedaj sicer ne vidimo luči, ki na oblake svetlo sije, a veter potegne in jih očisti.
22dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
22Od severa prihaja zlat lesk – okoli Boga je strašna veličast;
23Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
23Vsemogočnega ne moremo doseči, prevzvišen je v moči; a v sodbi in v obili pravičnosti nikomur ne dela sile.Zato se ga boje ljudje; on se ne ozira na nikogar, kakorkoli je modrega srca.
24De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``
24Zato se ga boje ljudje; on se ne ozira na nikogar, kakorkoli je modrega srca.